Descriere
Isabel Allende: 20 de carti publicate, traduceri in peste 35 de limbi; peste 57 de milioane de exemplare vandute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii in peste 15 tari; 2 filme de succes facute dupa romanele ei.
„Magia meseriei mele imi permite sa traiesc vietile protagonistilor mei, iar placerea de a descrie pe indelete intalnirea erotica depaseste cu mult placerea de a o trai. In plus, scriind, se adauga si placerea de a impartasi experienta cu cititorii mei.“
„Nu exista o varsta anume pentru prima iubire. Se poate intampla in orice moment al vietii si ma incearca banuiala ca poate fi oricand la fel de puternica precum cea dintre Romeo si Julieta, indragostitii legendari care de cinci secole incoace sunt reperele patimii arzatoare.“ (Isabel ALLENDE)
La cinci ani, este exmatriculata pentru indecenta de la gradinita calugaritelor ursuline din Santiago de Chile. La paisprezece ani, citeste pe furis O mie si una de nopti in atmosfera impregnata de senzualitate orientala a Beirutului. La treizeci de ani, mama de familie, militeaza in America de Sud pentru emanciparea femeilor si revolutia sexuala. La patruzeci si cinci, isi descopera jumatatea in California. Insa, dupa cum recunoaste chiar ea, nimic din ce a trait nu se compara cu ceea ce si-a imaginat... Intr-o savuroasa alchimie a adevarului si fictiunii, Isabel Allende isi insoteste confesiunile sentimentale si viziunea asupra nenumaratelor fatete ale iubirii cu cele mai frumoase pagini despre dragoste din romanele, povestirile si volumele autobiografice pe care le-a semnat.
Prima iubire e ca varsatul de vant, lasa urme de nesters.
(Din Fiica norocului)
Nu exista o varsta anume pentru prima iubire.
Se poate intampla in orice moment al vietii fi ma incearca banuiala ca poate fi oricand la fel de puternica precum cea dintre Romeo fi ]ulieta, indragostitii legendari care de cinci secole incoace sunt reperele patimii arzatoare. Totusi, iubirea de tinerete are un grad de nebunie neintalnit mai tarziu: e exclusiva, oarba, tragica, e un momagne-russe de emotii care merg de la exaltarea halucinata la pesimismul cel mai adanc. Cuplul creat de Shakespeare era foarte tanar. Desi din piesa nu se deduce foarte clar, consensul general e ca ea avea treisprezece ani, iar el, cincisprezece; afa s-ar explica limbajul sublim prin care se descriu reciproc fi graba dublei sinucideri. Daca ar fi fost mai mari poate ca ar fi fost mai pudici cu metaforele fi mai atasati de viata, dar la varsta aceea erau coplesiti de furtuna hormonilor fi inca nu li se dezvoltase partea din creier care calculeaza riscurile fi consecintele fiecarui fapt. Inteleg aceasta ratacire a adolescentei pentru ca am trait-o fi eu. Prima dragoste m-a izbit ca o lovitura de bici in Liban (roscouanul clapaug din Bolivia si junele libanez cu scuter cu sofer, pe care i-am pomenit mai sus, au fost doar niste idei romantice lipsite de nelinisti sexuale). Aveam varsta ]ulietei, treisprezece ani, si la fel ca ea m-as fi sinucis cu draga inima, desi ar fi trebuit s-o fac singura, pentru ca Romeo al meu nu-mi impartasea defel emotiile care ma zguduiau. Ceea ce n-a stirbit nici din intensitatea, nici din durata ratacirii mele. Obiectul obsesiei mele era un tanar militar englez detasat in Cipru, care venise la Beirut intr-o vacanta de o saptamana. A trecut precum o cometa, luminandu-mi existenta monotona cu uniforma sa stralucitoare, cu tigarile si accentul sau britanic. Faptul ca nici nu m-a bagat in seama e regretabil, dar, cu incapatanarea care ma caracterizeaza, pe care o mostenesc de la stramosii mei basci, mi-am propus sa vad semne pozitive acolo unde ele nici nu existau. Faramele de atentie pe care mi le arunca soldatul mi-au alimentat fanteziile amoroase si erotice pret de vreo doi ani. Poti face un romanjluviu din mai nimic: nu faptele conteaza, ci emotiile. Mi-am masurat toate indragosti riie ulterioare cu etalonul celei dintai si, chiar daca am iubit mult, niciodata nu m-a mai batut gandul de a-mi lua viata pentru un barbat care nu ma baga in seama, ca atunci.
In vara aceea, cand Blanca a venit sa-si petreaca vacanta la Las Tres Marias, a fost cat pe-aci sa nu-l recunoasca: era cu cincisprezece centi metri mai inalt decat ea, nu mai era copilul pantecos din toate verile copilariei. S-a dat jos din masina, si-a tras fusta si pentru prima data namai alergat sa-I imbratiseze, salutandu-l scurt, cu o inclinare a capului, desi din ochi ii spunea tot ce nu trebuiau sa auda ceilalti si ce-i spusese in corespondenta impudica si cifrata. Dadaca a privit scena cu coada ochiului si a zambit batjocoritor, iar cand a trecut pe langa Pedro, a bornbanit printre dinti:
- Asa, mucosule, invata sa te amesteci printre cei de teapa ta, nu printre domnisoare.
Seara, Blanca a luat cina impreuna cu toata familia in sufragerie, inghitind ghiveciul de gaina cu care erau primiti mereu la mosie, nelasand sa se vada nici un pic de nerabdare in timpul desertului interminabil in care taica-sau bea coniac si vorbea de vacile de import si de minele de aur. A asteptat ca mama sa dea semnalul de retragere, s-a ridicat calma, a spus noapte buna tuturor si s-a dus in camera ei. Pentru prima data in viara, a inchis usa cu cheia. S-a asezat pe pat fara sa se dezbrace si a asteptat pe intuneric pana s-au potolit glasurile neastamparate ale gemenilor in camera de alaturi si pasii servitorilor, s-au inchis toate usile, s-au tras toate zavoarele si casa s-a scufundat in somn. Atunci a deschis fereastra si a sarit, aterizand pe tufele de hortensii plantate cu ani in urma de rnatusa
Ferula. Noaptea era limpede, se auzeau greierii si broastele. A respirat adanc si a simtit mirosul dulceag al caiselor care se uscau in curtea in care se faceau conservele. A asteptat sa i se obisnuiasca ochii cu intunericul si a pornit la drum, dar s-a oprit imediat, pentru ca a auzit latraturile furioase ale dulailor de paza carora noaptea li se dadea drumul. Erau patru la numar, crescusera in lant si ziua stateau inchisi, nu-i vazuse niciodata de aproape si stia ca n-aveau cum s-o recunoasca. Pe moment a cuprins-o panica si era gata sa tipe, dar si-a amintit ce-i spusese batranul Pedro Garda, ca hotii umblau dezbracati, ca sa nu fie atacati de caini. Fara sa stea pe ganduri, si-a scos hainele de pe ea cat a putut de repede, le-a luat sub brat si a continuat sa paseasca linistit, rugandu-se ca fiarele sa nu-i miroasa frica.
I-a vazut navalind si latrand, dar a continuat sa, mearga in acelasi ritm. Cainii s-au apropiat, maraind nedumeriti, insa ea nu s-a oprit. Unul mai indraznet a mirosit-o. I-a simtit rasuflarea calda, la mijlocul spatelui, dar nu l-a luat in seama. Au mai marait si au mai latrat un timp, au mers dupa ea o bucata de drum, iar in cele din urma, plictisiti, au facut cale intoarsa. Blanca a rasuflat usurata, si-a dat seama ca tremura toata si ca transpirase, s-a sprijinit de un copac si a asteptat sa-i treaca spaima si tremurul picioarelor. Apoi s-a imbracat repede si a pornit-o spre rau.
Pedro al Treilea o astepta in acelasi loc in care se intalnisera in vara trecuta si unde, cu multi ani in urma, Esteban Trueba ii rapise umila virginitate Panchei Garda. Vazandu-l, Blanca s-a imbujorat violent. In lunile in care fusesera despartiti, el se calise in aspra meserie de barbat, in schimb, ea statuse la adapost intre peretii caminului parintesc si ai scolii de calugarite, aparata de atingerea vietii, nutrind vise romantice cu ajutorul andrelelor si allanii scotiene, numai ca, imaginea din visele ei nu coincidea cu cea a tanarului inalt care se apropia soptindu-i numele. Baiatul a intins mana si a atins-o pe gat, sub ureche. Blanca a simtit ceva cald care ii incalzea oasele si ii inmuia genunchii, a inchis ochii si s-a abandonat. El a tras-o aproape cu blandete si a inconjurat-o cu bratele, iar ea si-a ingropat nasul in pieptul acestui barbat necunoscut, atat de deosebit de baiatul slabanog cu care se mangaia pana la extenuare nu cu multe luni in urma. I-a aspirat mirosul cel nou, s-a frecat de pielea lui aspra, a pipait trupul tare si puternic si a simtit o pace adanca si completa, ce nu semana deloc cu agitatia care-I cuprinsese pe el. S-au cautat cu limba, ca inainte, desi acum parea o inventie noua, s-au prabusit sarutandu-se cu disperare, apoi au alunecat pe patul moale de pamant umed. Se descopereau pentru prima data si nu aveau nimic sa-si spuna. Luna a strabatut intreg orizontul, dar ei n-au vazut-o, erau ocupati sa-si exploreze intimitatea cea mai profunda, varan-du-se unul in altul, nesatui.
(Din Casa spiritelor)
In sfarsit, intr-o seara tinerii nu s-au mai intalnit la schit, ci la resedinta Sommers. Pentru a ajunge la acest moment Eliza a trecut prin vartejul unor indoieli nesfarsite, intelegand ca era un pas decisiv. Doar intalnindu-se cu el fara supraveghere isi pierdea onoarea, darul cel mai de pret al unei fete, fara de care nu exista viitor posibil.,, 0 femeie fara virtute nu valoreaza nimic, niciodata nu poate deveni sotie si mama, mai bine isi leaga o piatra de gat si se arunca in mare", o tot batusera la cap. S-a gandit ca nu era iertare pentru greseala pe care avea sa o faca, o facea cu premeditare si calcul. La doua noaptea, cand nu mai era nimeni treaz in oras in afara de paznicii care isi faceau rondul scrutand intunericul, Joaquin Andieta s-a strecurat ca un hot pe terasa de la biblioteca, unde il astepta Eliza in camasa de noapte si desculta, tremurand de frig si de dorinta. L-a luat de mana si l-a condus orbeste prin casa pana la o incapere din spate, unde se tineau dulap urile mari cu garderoba familiei si cutiile cu materiale pentru rochii si palarii, folosite si rasfolosite de Miss Rose de-a lungul anilor. Pe dusumea, inveli te in bucati de panza, erau intinse, perdelele salonului si ale sufrageriei, asteptand sezonul urmator. Elizei i s-a parut locul cel mai sigur, departe de celelalte incaperi. Oricum, din motive de precautie, pusese valeriana in paharutul cu lichior de anason pe care Miss Rose il bea inainte de culcare si in cel cu brandy pe care J eremy il savura in timp ce-si fuma trabucul din Cuba dupa cina. Cunostea fiecare centimetru al casei, stia exact unde scartaia podeaua si cum sa deschida usile ca sa nu faca nici un zgomot, putea sa-I duca pe Joaquin prin intuneric fara alta lumina decat propria ei memorie, iar el a urmat-o, docil si palid de frica, ignorand vocea constiintei care se confunda cu cea a mamei, care ii amintea codul implacabil al onoarei unui barbat decent. Niciodata n-am sa-i fac Elizei ce i-a facut tata mamei, isi spunea in timp ce inainta pe bajbaite tinut de mana, stiind ca totul era inutil, pentru ca era deja invins de aceasta dorinta navalnica ce nu-i dadea pace de cand o vazuse prima oara. Intre timp, Eliza se zbatea intre vocea avertismentelor care ii bubuiau in cap si impulsul instinctului, cu complicatele lui masinarii. Nu avea o idee clara despre ce urma sa se intample in incaperea cu dulapuri, dar i se daruia cu anticipatie.
Casa Sommers, suspendata in aer ca un paianjen in bataia vantului, era imposibil de protejat, in ciuda numeroaselor brasero-uri cu carbune pe care servitoarele le tineau aprinse sapte luni din an. Cearsaf urile erau tot timpul umede din cauza rasuflarii perseverente a marii si se dormea cu sticle de apa calda la picioare. Unicul loc caldut in permanenta era bucataria, unde plira cu lemne, un enorm artefact cu multiple intrebuintari, nu se stingea niciodata. In timpul iernii barnele scartaiau, se desprindeau scanduri, iar scheletul casei parea gata sa inceapa sa navigheze, ca o fregata veche. Miss Rose nu se obisnuise niciodata cu furtunile Pacificului, tot asa cum nu s-a putut obisnui cu cutremurele. Cele mari, care intorceau lumea cu susul in jos, aveau loc cam la sase ani si de fiecare data dovedise un surprinzator sange-rece, dar trepidatia cotidiana care le zguduia viata ii dadea o stare foarte proasta. Niciodata nu a fost de acord ca portelanurile si paharele sa fie asezate la nivelul solului, asa cum faceau chilienii, si cand mobila din sufra-gerie se clatina si farfuriile cadeau facandu-se tandari blestema tara in gura mare. La parter se gasea incaperea unde Eliza si Joaquin s-au iubit pe maldarul de perdele de cretona inflorata care vara inlocuiau draperiile grele de catifea verde din salon. Faceau dragoste inconjurati de dulapuri solemne, cutii de palarii si baloturi cu rochiile de primavara ale lui Miss Rose. Nici frigul nici mirosul de naftalina nu ii deranjau, pentru ca erau mai presus de inconvenientele practice, de frica de consecinte si de propria lor stangacie de puiandri. Nu stiau ce si cum sa faca, dar au inventat pe parcurs, zapaciti si buimaci, intr-o liniste perfecta, ghidandu-se reciproc fara multa dibacie. La douazeci si unu de ani el era la fel de virgin ca si ea. La paisprezece ani hotarase sa devina preot ca sa-i faca pe plac maica-sii, dar la saisprezece s-a initiat in lecturi liberale, s-a declarat dusmanul popilor, nu si al religiei, si a decis sa ramana acasa pana va putea sa-si tina promisiunea de a o scoate din casa aceea plina de chiriasi. Considera asta ca o compensare minima pentru nenumaratele ei sacrificii. In ciuda virginitatii si a spaimei teribile de a nu fi surprinsi, tinerii au fost in stare sa gaseasca pe intuneric, ceea ce cautau. Au descheiat nasturi, au desfacut noduri, s-au eliberat de pudori si s-au descoperit goi, band aerul si saliva celuilalt. Au aspirat arome nerusinate, au pus febril asta aici si aia acolo, intr-o dorinta arzatoare de a descifra enigme, a ajunge la celalalt si a se pierde amandoi in acelasi abis. Perdelele de vara au fost manjite de sudoare calda, sange virgin al si sperma, dar nici unul nu a bagat in seama aceste semne ale dragostei. Pe intuneric abia percepeau conturul celuilalt si spatiul disponibil pentru a nu darama gramezile de cutii si cuierele cu rochii in valtoarea irnbratisarilor. Binecuvantau vantul si ploaia care batea in acoperis pentru ca disimulau scartaituldusumelelor, dar galopul inimilor si extazul gafaielilor si suspinelor era atat de asurzitor, incat se mirau ca nu sculau toata casa.
In zori Joaquin Andieta a iesit pe aceeasi fereastra de la biblioteca, iar Eliza s-a intors epuizata in patul ei. In timp ce ea dormea invelita cu mai multe paturi, el facu doua ore pe drum coborand dealul pe furtuna. A traversat atent orasul fara a atrage atentia strajilor si a ajuns acasa chiar cand clopotele bisericii chemau la slujba de dimineata. Si-a propus sa intre discret, sa se spele, sa-si schimbe gulerul camasii si sa plece la lucru cu costumul ud, caci altul nu avea, dar maica-sa il astepta treaza cu apa fierbinte pentru mate si paine veche prajita, ca in fiecare dimineata.
- Unde ai fost, fiule? il intreba cu atata tristete ca nu putu sa o minta.
- Sa descopar dragostea, mama, a raspuns, irnbratisand-o fericit.
In lipsa de altceva, proaspat casatori tii si-au petrecut singura zi si cele doua nopti pe care le-au avut la dispozitie in cabina stramta a goeletei capitanului Romeiro Toledano, nebanuind ca intr-un compartiment secret chiar sub podeaua lor era ascuns un sclav care auzea tot. Caci ambarcatiunea reprezenta si prima etapa a periculos ului drum catre libertate pentru multi fugari. Zacharie
„Magia meseriei mele imi permite sa traiesc vietile protagonistilor mei, iar placerea de a descrie pe indelete intalnirea erotica depaseste cu mult placerea de a o trai. In plus, scriind, se adauga si placerea de a impartasi experienta cu cititorii mei.“
„Nu exista o varsta anume pentru prima iubire. Se poate intampla in orice moment al vietii si ma incearca banuiala ca poate fi oricand la fel de puternica precum cea dintre Romeo si Julieta, indragostitii legendari care de cinci secole incoace sunt reperele patimii arzatoare.“ (Isabel ALLENDE)
La cinci ani, este exmatriculata pentru indecenta de la gradinita calugaritelor ursuline din Santiago de Chile. La paisprezece ani, citeste pe furis O mie si una de nopti in atmosfera impregnata de senzualitate orientala a Beirutului. La treizeci de ani, mama de familie, militeaza in America de Sud pentru emanciparea femeilor si revolutia sexuala. La patruzeci si cinci, isi descopera jumatatea in California. Insa, dupa cum recunoaste chiar ea, nimic din ce a trait nu se compara cu ceea ce si-a imaginat... Intr-o savuroasa alchimie a adevarului si fictiunii, Isabel Allende isi insoteste confesiunile sentimentale si viziunea asupra nenumaratelor fatete ale iubirii cu cele mai frumoase pagini despre dragoste din romanele, povestirile si volumele autobiografice pe care le-a semnat.
Prima iubire e ca varsatul de vant, lasa urme de nesters.
(Din Fiica norocului)
Nu exista o varsta anume pentru prima iubire.
Se poate intampla in orice moment al vietii fi ma incearca banuiala ca poate fi oricand la fel de puternica precum cea dintre Romeo fi ]ulieta, indragostitii legendari care de cinci secole incoace sunt reperele patimii arzatoare. Totusi, iubirea de tinerete are un grad de nebunie neintalnit mai tarziu: e exclusiva, oarba, tragica, e un momagne-russe de emotii care merg de la exaltarea halucinata la pesimismul cel mai adanc. Cuplul creat de Shakespeare era foarte tanar. Desi din piesa nu se deduce foarte clar, consensul general e ca ea avea treisprezece ani, iar el, cincisprezece; afa s-ar explica limbajul sublim prin care se descriu reciproc fi graba dublei sinucideri. Daca ar fi fost mai mari poate ca ar fi fost mai pudici cu metaforele fi mai atasati de viata, dar la varsta aceea erau coplesiti de furtuna hormonilor fi inca nu li se dezvoltase partea din creier care calculeaza riscurile fi consecintele fiecarui fapt. Inteleg aceasta ratacire a adolescentei pentru ca am trait-o fi eu. Prima dragoste m-a izbit ca o lovitura de bici in Liban (roscouanul clapaug din Bolivia si junele libanez cu scuter cu sofer, pe care i-am pomenit mai sus, au fost doar niste idei romantice lipsite de nelinisti sexuale). Aveam varsta ]ulietei, treisprezece ani, si la fel ca ea m-as fi sinucis cu draga inima, desi ar fi trebuit s-o fac singura, pentru ca Romeo al meu nu-mi impartasea defel emotiile care ma zguduiau. Ceea ce n-a stirbit nici din intensitatea, nici din durata ratacirii mele. Obiectul obsesiei mele era un tanar militar englez detasat in Cipru, care venise la Beirut intr-o vacanta de o saptamana. A trecut precum o cometa, luminandu-mi existenta monotona cu uniforma sa stralucitoare, cu tigarile si accentul sau britanic. Faptul ca nici nu m-a bagat in seama e regretabil, dar, cu incapatanarea care ma caracterizeaza, pe care o mostenesc de la stramosii mei basci, mi-am propus sa vad semne pozitive acolo unde ele nici nu existau. Faramele de atentie pe care mi le arunca soldatul mi-au alimentat fanteziile amoroase si erotice pret de vreo doi ani. Poti face un romanjluviu din mai nimic: nu faptele conteaza, ci emotiile. Mi-am masurat toate indragosti riie ulterioare cu etalonul celei dintai si, chiar daca am iubit mult, niciodata nu m-a mai batut gandul de a-mi lua viata pentru un barbat care nu ma baga in seama, ca atunci.
In vara aceea, cand Blanca a venit sa-si petreaca vacanta la Las Tres Marias, a fost cat pe-aci sa nu-l recunoasca: era cu cincisprezece centi metri mai inalt decat ea, nu mai era copilul pantecos din toate verile copilariei. S-a dat jos din masina, si-a tras fusta si pentru prima data namai alergat sa-I imbratiseze, salutandu-l scurt, cu o inclinare a capului, desi din ochi ii spunea tot ce nu trebuiau sa auda ceilalti si ce-i spusese in corespondenta impudica si cifrata. Dadaca a privit scena cu coada ochiului si a zambit batjocoritor, iar cand a trecut pe langa Pedro, a bornbanit printre dinti:
- Asa, mucosule, invata sa te amesteci printre cei de teapa ta, nu printre domnisoare.
Seara, Blanca a luat cina impreuna cu toata familia in sufragerie, inghitind ghiveciul de gaina cu care erau primiti mereu la mosie, nelasand sa se vada nici un pic de nerabdare in timpul desertului interminabil in care taica-sau bea coniac si vorbea de vacile de import si de minele de aur. A asteptat ca mama sa dea semnalul de retragere, s-a ridicat calma, a spus noapte buna tuturor si s-a dus in camera ei. Pentru prima data in viara, a inchis usa cu cheia. S-a asezat pe pat fara sa se dezbrace si a asteptat pe intuneric pana s-au potolit glasurile neastamparate ale gemenilor in camera de alaturi si pasii servitorilor, s-au inchis toate usile, s-au tras toate zavoarele si casa s-a scufundat in somn. Atunci a deschis fereastra si a sarit, aterizand pe tufele de hortensii plantate cu ani in urma de rnatusa
Ferula. Noaptea era limpede, se auzeau greierii si broastele. A respirat adanc si a simtit mirosul dulceag al caiselor care se uscau in curtea in care se faceau conservele. A asteptat sa i se obisnuiasca ochii cu intunericul si a pornit la drum, dar s-a oprit imediat, pentru ca a auzit latraturile furioase ale dulailor de paza carora noaptea li se dadea drumul. Erau patru la numar, crescusera in lant si ziua stateau inchisi, nu-i vazuse niciodata de aproape si stia ca n-aveau cum s-o recunoasca. Pe moment a cuprins-o panica si era gata sa tipe, dar si-a amintit ce-i spusese batranul Pedro Garda, ca hotii umblau dezbracati, ca sa nu fie atacati de caini. Fara sa stea pe ganduri, si-a scos hainele de pe ea cat a putut de repede, le-a luat sub brat si a continuat sa paseasca linistit, rugandu-se ca fiarele sa nu-i miroasa frica.
I-a vazut navalind si latrand, dar a continuat sa, mearga in acelasi ritm. Cainii s-au apropiat, maraind nedumeriti, insa ea nu s-a oprit. Unul mai indraznet a mirosit-o. I-a simtit rasuflarea calda, la mijlocul spatelui, dar nu l-a luat in seama. Au mai marait si au mai latrat un timp, au mers dupa ea o bucata de drum, iar in cele din urma, plictisiti, au facut cale intoarsa. Blanca a rasuflat usurata, si-a dat seama ca tremura toata si ca transpirase, s-a sprijinit de un copac si a asteptat sa-i treaca spaima si tremurul picioarelor. Apoi s-a imbracat repede si a pornit-o spre rau.
Pedro al Treilea o astepta in acelasi loc in care se intalnisera in vara trecuta si unde, cu multi ani in urma, Esteban Trueba ii rapise umila virginitate Panchei Garda. Vazandu-l, Blanca s-a imbujorat violent. In lunile in care fusesera despartiti, el se calise in aspra meserie de barbat, in schimb, ea statuse la adapost intre peretii caminului parintesc si ai scolii de calugarite, aparata de atingerea vietii, nutrind vise romantice cu ajutorul andrelelor si allanii scotiene, numai ca, imaginea din visele ei nu coincidea cu cea a tanarului inalt care se apropia soptindu-i numele. Baiatul a intins mana si a atins-o pe gat, sub ureche. Blanca a simtit ceva cald care ii incalzea oasele si ii inmuia genunchii, a inchis ochii si s-a abandonat. El a tras-o aproape cu blandete si a inconjurat-o cu bratele, iar ea si-a ingropat nasul in pieptul acestui barbat necunoscut, atat de deosebit de baiatul slabanog cu care se mangaia pana la extenuare nu cu multe luni in urma. I-a aspirat mirosul cel nou, s-a frecat de pielea lui aspra, a pipait trupul tare si puternic si a simtit o pace adanca si completa, ce nu semana deloc cu agitatia care-I cuprinsese pe el. S-au cautat cu limba, ca inainte, desi acum parea o inventie noua, s-au prabusit sarutandu-se cu disperare, apoi au alunecat pe patul moale de pamant umed. Se descopereau pentru prima data si nu aveau nimic sa-si spuna. Luna a strabatut intreg orizontul, dar ei n-au vazut-o, erau ocupati sa-si exploreze intimitatea cea mai profunda, varan-du-se unul in altul, nesatui.
(Din Casa spiritelor)
In sfarsit, intr-o seara tinerii nu s-au mai intalnit la schit, ci la resedinta Sommers. Pentru a ajunge la acest moment Eliza a trecut prin vartejul unor indoieli nesfarsite, intelegand ca era un pas decisiv. Doar intalnindu-se cu el fara supraveghere isi pierdea onoarea, darul cel mai de pret al unei fete, fara de care nu exista viitor posibil.,, 0 femeie fara virtute nu valoreaza nimic, niciodata nu poate deveni sotie si mama, mai bine isi leaga o piatra de gat si se arunca in mare", o tot batusera la cap. S-a gandit ca nu era iertare pentru greseala pe care avea sa o faca, o facea cu premeditare si calcul. La doua noaptea, cand nu mai era nimeni treaz in oras in afara de paznicii care isi faceau rondul scrutand intunericul, Joaquin Andieta s-a strecurat ca un hot pe terasa de la biblioteca, unde il astepta Eliza in camasa de noapte si desculta, tremurand de frig si de dorinta. L-a luat de mana si l-a condus orbeste prin casa pana la o incapere din spate, unde se tineau dulap urile mari cu garderoba familiei si cutiile cu materiale pentru rochii si palarii, folosite si rasfolosite de Miss Rose de-a lungul anilor. Pe dusumea, inveli te in bucati de panza, erau intinse, perdelele salonului si ale sufrageriei, asteptand sezonul urmator. Elizei i s-a parut locul cel mai sigur, departe de celelalte incaperi. Oricum, din motive de precautie, pusese valeriana in paharutul cu lichior de anason pe care Miss Rose il bea inainte de culcare si in cel cu brandy pe care J eremy il savura in timp ce-si fuma trabucul din Cuba dupa cina. Cunostea fiecare centimetru al casei, stia exact unde scartaia podeaua si cum sa deschida usile ca sa nu faca nici un zgomot, putea sa-I duca pe Joaquin prin intuneric fara alta lumina decat propria ei memorie, iar el a urmat-o, docil si palid de frica, ignorand vocea constiintei care se confunda cu cea a mamei, care ii amintea codul implacabil al onoarei unui barbat decent. Niciodata n-am sa-i fac Elizei ce i-a facut tata mamei, isi spunea in timp ce inainta pe bajbaite tinut de mana, stiind ca totul era inutil, pentru ca era deja invins de aceasta dorinta navalnica ce nu-i dadea pace de cand o vazuse prima oara. Intre timp, Eliza se zbatea intre vocea avertismentelor care ii bubuiau in cap si impulsul instinctului, cu complicatele lui masinarii. Nu avea o idee clara despre ce urma sa se intample in incaperea cu dulapuri, dar i se daruia cu anticipatie.
Casa Sommers, suspendata in aer ca un paianjen in bataia vantului, era imposibil de protejat, in ciuda numeroaselor brasero-uri cu carbune pe care servitoarele le tineau aprinse sapte luni din an. Cearsaf urile erau tot timpul umede din cauza rasuflarii perseverente a marii si se dormea cu sticle de apa calda la picioare. Unicul loc caldut in permanenta era bucataria, unde plira cu lemne, un enorm artefact cu multiple intrebuintari, nu se stingea niciodata. In timpul iernii barnele scartaiau, se desprindeau scanduri, iar scheletul casei parea gata sa inceapa sa navigheze, ca o fregata veche. Miss Rose nu se obisnuise niciodata cu furtunile Pacificului, tot asa cum nu s-a putut obisnui cu cutremurele. Cele mari, care intorceau lumea cu susul in jos, aveau loc cam la sase ani si de fiecare data dovedise un surprinzator sange-rece, dar trepidatia cotidiana care le zguduia viata ii dadea o stare foarte proasta. Niciodata nu a fost de acord ca portelanurile si paharele sa fie asezate la nivelul solului, asa cum faceau chilienii, si cand mobila din sufra-gerie se clatina si farfuriile cadeau facandu-se tandari blestema tara in gura mare. La parter se gasea incaperea unde Eliza si Joaquin s-au iubit pe maldarul de perdele de cretona inflorata care vara inlocuiau draperiile grele de catifea verde din salon. Faceau dragoste inconjurati de dulapuri solemne, cutii de palarii si baloturi cu rochiile de primavara ale lui Miss Rose. Nici frigul nici mirosul de naftalina nu ii deranjau, pentru ca erau mai presus de inconvenientele practice, de frica de consecinte si de propria lor stangacie de puiandri. Nu stiau ce si cum sa faca, dar au inventat pe parcurs, zapaciti si buimaci, intr-o liniste perfecta, ghidandu-se reciproc fara multa dibacie. La douazeci si unu de ani el era la fel de virgin ca si ea. La paisprezece ani hotarase sa devina preot ca sa-i faca pe plac maica-sii, dar la saisprezece s-a initiat in lecturi liberale, s-a declarat dusmanul popilor, nu si al religiei, si a decis sa ramana acasa pana va putea sa-si tina promisiunea de a o scoate din casa aceea plina de chiriasi. Considera asta ca o compensare minima pentru nenumaratele ei sacrificii. In ciuda virginitatii si a spaimei teribile de a nu fi surprinsi, tinerii au fost in stare sa gaseasca pe intuneric, ceea ce cautau. Au descheiat nasturi, au desfacut noduri, s-au eliberat de pudori si s-au descoperit goi, band aerul si saliva celuilalt. Au aspirat arome nerusinate, au pus febril asta aici si aia acolo, intr-o dorinta arzatoare de a descifra enigme, a ajunge la celalalt si a se pierde amandoi in acelasi abis. Perdelele de vara au fost manjite de sudoare calda, sange virgin al si sperma, dar nici unul nu a bagat in seama aceste semne ale dragostei. Pe intuneric abia percepeau conturul celuilalt si spatiul disponibil pentru a nu darama gramezile de cutii si cuierele cu rochii in valtoarea irnbratisarilor. Binecuvantau vantul si ploaia care batea in acoperis pentru ca disimulau scartaituldusumelelor, dar galopul inimilor si extazul gafaielilor si suspinelor era atat de asurzitor, incat se mirau ca nu sculau toata casa.
In zori Joaquin Andieta a iesit pe aceeasi fereastra de la biblioteca, iar Eliza s-a intors epuizata in patul ei. In timp ce ea dormea invelita cu mai multe paturi, el facu doua ore pe drum coborand dealul pe furtuna. A traversat atent orasul fara a atrage atentia strajilor si a ajuns acasa chiar cand clopotele bisericii chemau la slujba de dimineata. Si-a propus sa intre discret, sa se spele, sa-si schimbe gulerul camasii si sa plece la lucru cu costumul ud, caci altul nu avea, dar maica-sa il astepta treaza cu apa fierbinte pentru mate si paine veche prajita, ca in fiecare dimineata.
- Unde ai fost, fiule? il intreba cu atata tristete ca nu putu sa o minta.
- Sa descopar dragostea, mama, a raspuns, irnbratisand-o fericit.
In lipsa de altceva, proaspat casatori tii si-au petrecut singura zi si cele doua nopti pe care le-au avut la dispozitie in cabina stramta a goeletei capitanului Romeiro Toledano, nebanuind ca intr-un compartiment secret chiar sub podeaua lor era ascuns un sclav care auzea tot. Caci ambarcatiunea reprezenta si prima etapa a periculos ului drum catre libertate pentru multi fugari. Zacharie