Descriere
Prilejuit de moartea lui Mihai I, eseul memorialistic al lui Ion Vianu schiteaza principalele etape din viata regelui pe fundalul deopotriva al evolutiei Romaniei si al vietii autorului. De la regele-copil la anii razboiului, cind Ion Vianu il vede in multe rinduri pe Mihai trecind prin fata casei in care locuia, si actul de la 23 august, de la anii exilului, in care autorul il intilneste de asemenea pe rege la Versoix de mai multe ori, la avatarurile epocii postdecembriste, biografia lui Mihai I e, in ciuda calitatilor pe care acesta le-a avut, una marcata esential de esec – si poate tocmai de aceea romanii se regasesc atit de bine in ea –, insa un esec trait mereu cu remarcabila demnitate.
„Viata Regelui Mihai poarta amprenta tragediei (care statea scrisa pe chipul sau, un joc de riduri si de mimici care sugera nu numai maiestatea ranita, ci si lacrimile, disperarea stapinite; o privire care avea luciri sfisietoare). Daca Mihai este atit de bine inteles si iubit este pentru ca romanii se regasesc in esec. Numai El a putut aduce neamului Lui mingiierea si proba ca acest esec se poate trai in demnitate si chiar in frumusete, frumusetea dureroasa a tragediei” (Ion Vianu)
Ion Vianu (nascut la Bucuresti in 1934). Studii de filologie clasica, neterminate. Doctor in medicina al Universitatii de Medicina si Farmacie „Carol Davila” din Bucuresti (1960). Psihiatru, cadru universitar al Clinicii de Psihiatrie, Bucuresti. Voiaje de studii in Germania Democrata, Franta. 1964-1977: Colaboreaza la Contemporanul, Viata Romaneasca, Luceafarul etc. 1975: Publica un volum de eseuri, Stil si persoana, premiat de Uniunea Scriitorilor, si o Introducere in psihoterapie. 1977: Emigreaza, dupa ce a aderat la Apelul lui Paul Goma. Se stabileste in Elvetia, practicind psihiatria. Este prezent in miscarea pentru apararea drepturilor omului in Romania. Incepe o activitate de publicist pe subiecte politice care va continua pina in ultimii ani, in tara. 1990: Revine din ce in ce mai des in Romania, unde se reinstaleaza. Publica, in genuri diverse: memorialistica (Amintiri in dialog – cu M. Calinescu –, Exercitiu de sinceritate); romane: Caietele lui Ozias, Vasiliu, foi volante, Paramnezii, Necredinciosul, Amor intellectualis („roman autobiografic”), distins cu mai multe premii, printre care si „Cartea Anului” (2010), si Arhiva tradarii si a miniei. In domeniul eseisticii, publica: Blestem si Binecuvintare, Investigatii mateine, Apropieri, Elegie pentru Mihai, Frumusetea va mintui lumea si alte eseuri.