Descriere
Epistole ascetice - Simeon, Mitropolitul Evhaitelor, Ioan Pustnicul, Vasile Maleinos
„Volumul de fata prezinta traducerea romaneasca a trei scurte opere ale spiritualitatii bizantine, destul de apropiate ca provenienta, gen literar si continut. Este vorba de epistole ascetice, scrise de trei autori diferiti, membri sau apropiati ai cercurilor inaltilor prelati bizantini de la sfarsitul secolului al X-lea si inceputul secolului al XI-lea, cu scopul de organiza viata duhovniceasca a destinatarilor lor, persoane sau comunitati... Cele trei lucrari publicate in volumul de fata, prin continutul si mesajul lor vin sa intregeasca seria traducerilor in limba romana a textelor ascetice bizantine, fiind de mare ajutor mai ales celor care si astazi se silesc sa puna in practica adevarurile vesnice ale vietii in Hristos si cauta calea de mijloc a dumnezeiestilor virtuti.” (fragment din studiul introductiv semnat de Pr. D. Bahrim)
„Toata nevointa pe care o faci, in ascuns fa-o si lucreaz-o pe ea pentru Dumnezeu dar ca si cum nu ai face nimic, ca si cum nu ai lucra-o cum trebuie, dupa ratiune. Si de vei izbuti in voile tale, ocaraste-te pe sineti pururea si zi asa cugetului: „Acest lucru osanda imi este, fiindca voia mea o fac si ca slava de la oameni si laudele lor, acestea ma intaresc pe mine la o asemenea nevointa. Iar cei ce sunt in ascultare fac toate cele pe care, poate, nu le vor si rabda orice osteneala pe care o ar vrea proestosul, dispretuiti, rau tratati si necinstiti. Dar eu, ca un iubitor de sine si imputinat la suflet, am fugit de ascultare si acum sed aici, fericit fiind de cei ce mi se supun mie pentru paruta mea nevointa cea de la aratare. Daca astfel vei face si te vei socoti pe tine mai patimas decat orice om si pacatos si te vei nenoroci pe tine ca unul care trandav traiesti, fara sa lupti si sa te necajesti macar cat ostenii cei din lume, ci hranit si mantuit pe degeaba de Dumnezeu, si de vei adauga la orice lucrare smerenie si dragoste, atunci lucrul tau dupa Dumnezeu este.”
Simeon, Mitropolitul Evhaitelor, Cuvantul 8.
„Toata nevointa pe care o faci, in ascuns fa-o si lucreaz-o pe ea pentru Dumnezeu dar ca si cum nu ai face nimic, ca si cum nu ai lucra-o cum trebuie, dupa ratiune. Si de vei izbuti in voile tale, ocaraste-te pe sineti pururea si zi asa cugetului: „Acest lucru osanda imi este, fiindca voia mea o fac si ca slava de la oameni si laudele lor, acestea ma intaresc pe mine la o asemenea nevointa. Iar cei ce sunt in ascultare fac toate cele pe care, poate, nu le vor si rabda orice osteneala pe care o ar vrea proestosul, dispretuiti, rau tratati si necinstiti. Dar eu, ca un iubitor de sine si imputinat la suflet, am fugit de ascultare si acum sed aici, fericit fiind de cei ce mi se supun mie pentru paruta mea nevointa cea de la aratare. Daca astfel vei face si te vei socoti pe tine mai patimas decat orice om si pacatos si te vei nenoroci pe tine ca unul care trandav traiesti, fara sa lupti si sa te necajesti macar cat ostenii cei din lume, ci hranit si mantuit pe degeaba de Dumnezeu, si de vei adauga la orice lucrare smerenie si dragoste, atunci lucrul tau dupa Dumnezeu este.”
Simeon, Mitropolitul Evhaitelor, Cuvantul 8.