Eros si agape. Prefaceri ale iubirii crestine - Anders Nygren

Traducere de Wilhelm Tauwinkl

 

Daca ideea de agape este ca un parau care, in istoria crestinismului, curge pe un fagas extrem de ingust, iar uneori pare ca se pierde cu totul, eros-ul este fluviul larg ce se revarsa din albie, matura totul in urma lui si, de aceea, nici nu poate fi stavilit teoretic si incadrat sistematic, iar cand patrunde in crestinism cauta sa clatine agape si sa-i ia locul.

Istoria motivului crestin al iubirii nu se poate schita drept o singura linie continua. Dimpotriva, e un proces in decursul caruia motivul agape intalneste mereu si mereu motivul eros, iar itele lor sunt atat de intretesute, incat e aproape cu neputinta sa le despartim clar.

Istoria ideii de agape se afla in fata noastra ca o drama plina de suspans, care, s-ar putea spune, alcatuieste povestea de culise a istoriei crestinismului.

 

Eros-ul e dorinta, nazuinta, agape e jertfa.

Eros-ul tinde in sus, agape coboara.
Eros-ul e calea omului spre Dumnezeu, agape e calea lui Dumnezeu spre om.
Eros-ul e stradanie, agape e har.
Eros-ul e iubire egocentrica, cea mai inalta, mai nobila si mai sublimata afirmare de sine a omului, agape e iubire dezinteresata, „nu cauta ale sale“, e daruire de sine.
Eros-ul vrea sa-si castige viata, sa devina divin, nemuritor, agape traieste viata lui Dumnezeu, indrazneste „sa-si piarda viata“.
Eros-ul e in primul rand iubirea omului, ale carui chip si asemanare le poarta; agape poarta chipul si asemanarea iubirii lui Dumnezeu, caci „Dumnezeu este agape “.

Eros-ul isi are temeiul in calitatea, frumusetea si valoarea obiectului sau, nu e spontan, ci dobandit si motivat; agape e suverana fata de obiectul ei, se indreapta „si spre cei rai, si spre cei buni“, e o iubire spontana, curgatoare, lipsita de motivatie.
Eros-ul constata valoarea obiectului sau si-l iubeste, agape isi iubeste obiectul si prin asta ii creeaza valoarea.
Ce nu va fi cucerit de iubirea-agape care se daruieste neconditionat nu poate fi cucerit deloc. – ANDERS NYGREN

 

Marele merit al lui Nygren este, dupa parerea mea, faptul ca ne-a dat un nou instrument de gandire: e atat de convenabil si de edificator sa putem vorbi (si deci gandi) despre cele doua elemente ale iubirii sub forma Eros si agape. – C. S. LEWIS

 

ANDERS THEODOR SAMUEL NYGREN (1890, Göteborg–1978, Lund) si-a incheiat studiile de teologie in 1912, dupa care a fost, cativa ani, pastor evanghelic luteran. Din 1921 a inceput sa predea filozofia religiei la Universitatea din Lund, iar dupa doctoratul in teologie (1923) a devenit profesor de teologie sistematica la aceeasi universitate, concentrandu-se pe etica teologica. S-a implicat in dezbaterea internationala despre crestinism si nazism in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. In 1947 a fost numit presedinte al Federatiei Luterane Mondiale, iar in 1949, episcop de Lund. Dupa pensionare (1958) si-a continuat cercetarile si a predat cativa ani la universitati americane.
Principala sa lucrare este cea de fata, Eros si agape. Prefaceri ale iubirii crestine, publicata in 1930 (partea I) si 1936 (partea a II-a), in limba suedeza si, in acelasi timp, in limba germana, in traducerea sotiei sale, Irmgard. Au aparut apoi traduceri in daneza, engleza, franceza, spaniola, italiana si chineza. De-a lungul timpului, chiar si la cincizeci de ani de la prima aparitie, au fost publicate numeroase reeditari ale originalului, precum si ale unora dintre traduceri.