Fata pe care am lasat-o in urma - Jojo Moyes

9786063310690
Autor: Jojo Moyes
Editura: Trei
Anul aparitiei: 2013
Nr. Pag: 464
Limba: Romana
Disciplină: Fictiune
Format: 13.5X19.5 cm
Vârstă: adulti ani
in stoc
49.90 lei
+

Descriere

Cand micul orasel in care femeia s-a nascut este ocupat de germani in plin razboi mondial, portretul lui Sophie pictat de édouard ii atrage atentia noului Kommandant. in timp ce periculoasa obsesie a ofiterului devine din ce in ce mai puternica, Sophie va risca totul – familia, reputatia, viata – in speranta de a-si revedea sotul.


Aproape un secol mai tarziu, portretul lui Sophie ii este daruit lui Liv Halston de tanarul ei sot, cu putin inainte de moartea lui fulgeratoare. O intalnire intamplatoare ii dezvaluie femeii adevarata valoare a picturii, declansand in acelasi timp o lupta incrancenata care va pune in pericol prima iubire pe care a simtit-o dupa tragedia suferita, precum si sperantele viitoare la fericire. Fata pe care ai lasat-o in urma este povestea captivanta a doua femei despartite de un secol, dar unite prin hotararea lor de a lupta pentru ceea ce iubesc.

„Jojo Moyes scrie cu mana sigura o carte irezistibila, dulce-amaruie, dezvaluind latura intunecata a oricarei mari povesti de dragoste si cat de inselatoare pot fi clasicele finaluri fericite.” Entertainment Weekly


Fragment :


Capitolul 1



ST. PERONNE, OCTOMBRIE 1916



Visam mancare. Baghete crocante, cu miezul de un alb imaculat, inca aburinde, abia scoase din cuptor, si branza cu gust minunat prelingandu-se spre buza farfuriei. Struguri si prune brumarii si parfumate, asezate morman in boluri, aroma lor raspandindu-se in aerul din jur. Tocmai voiam sa intind mana si sa iau una, cand sora mea m-a oprit

.

- Lasa-ma in pace, am murmurat. Mi-e foame.

- Trezeste-te, Sophie.


Simteam pe limba gustul branzei. Tocmai voiam sa musc din branza Reblochon intinsa pe un coltuc de paine calda si apoi sa var in gura un bob de strugure. Deja II simteam in gura dulce ca mierea, deja aromele intense imi gadilau narile. Numai ca sora mea ma prinsese de incheietura mainii si nu-mi dadea voie. Farfuriile dispareau, miresmele se estompau. Am intins mana dupa struguri, dar boabele au inceput sa plesneasca, asemenea unor baloane de sapun.


- Sophie.

- Ce e?

- L-au luat pe Aurelien.

M-am intors pe o parte si am clipit de cateva ori. Sora mea purta pe cap o boneta de bumbac, la fel ca mine, ca sa-i tina de cald.