Descriere
Despre constelatia Freud Adler Jung, cu psihologia lor abisala, nu s a scris la noi cu atata competenta…; lucrarea celebra a lui Ludwig Klages, Spiritul ca tagaduitor al sufletului, va fi cunoscuta abia prin relatarile de aici; asupra lui Nietzsche ca „precursor al psihologiei abisale" nu se scrisese inca defel…
De cateva ori in cursul lucrarii sale, autorul se refera, ca la un egal al clasicilor sau al cvasiclasicilor comentati, la Blaga, ajungand chiar pana la a socoti, in legatura cu problemele inconstientului, ca procesul de trezire a constiintei filosofice la reprezentantii orientarilor abisale isi atinge punctul culminant la Blaga cu a sa „noologie abisala"…
La fel va interesa, prin noutatea si siguranta interpretarii ei, incercarea intitulata „O superstitie a poporului roman in lumina etologiei". Folclorul si basmele noastre pot fi cercetate si altfel decat cu mijloacele etnografiei, mai ales in lumina ideilor veacului (inconstient colectiv, arhetip, psihologie abisala, simbolism), pe care un Mircea Eliade a stiut atat de bine sa le prefaca in instrumente de cunoastere si validare a culturilor folclorice. Autorul de fata, interpretand cu mijloace moderne o superstitie populara, reuseste sa gaseasca intelesuri in neintelesul folcloric.
Constantin Noica
Constantin Noica
Daca exista intr-adevar o logica a inimii, cum gandea Pascal, atunci ambivalenta afectiva este unul dintre capitolele sale importante. Vechii moralisti au inregistrat fenomenul cu mult inainte de aparitia psihanalizei, dar formularile lor devin pe deplin transparente si se imbogatesc cu sensuri noi abia intr-o lectura psihanalitica.
Asa cum reiese din Totem si tabu, Freud a descoperit topografia bietajata a ambivalentei afective prin studiul nevrozei obsesionale. Excesul de afectiune fata de o persoana apropiata, care se manifesta in aceasta disfunctie psihica, trebuie pus pe seama existentei unei dusmanii inconstiente inspirate de acelasi obiect uman. […] Ca in atatea alte cazuri, Freud regaseste la oamenii sanatosi ceea ce a descoperit la cei bolnavi.
Vasile Dem. Zamfirescu
In privinta existentei unui instinct al mortii, Konrad Lorenz, unul dintre parintii etologiei, laureat al premiului Nobel pentru cercetarile sale, isi exprima in mod categoric dezacordul: „Aceasta ipoteza straina biologiei este in ochii etologului nu numai inutila, ci si falsa". In cartea dedicata istoriei naturale a agresivitatii, de unde este extras acest citat, Lorenz nu mai considera necesar sa argumenteze falsitatea ipotezei freudiene, atat de evident i se pare neadevarul ei. si totusi, de ce mor organismele vii, cum se explica faptul incontestabil ca imbatranirea si moartea exemplarelor unei specii se produc in urma actiunii unor cauze interne?
Vasile Dem. Zamfirescu
Vasile Dem. Zamfirescu
Vasile Dem Zamfirescu (n. 28 octombrie 1941, Bucuresti) este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist si traducator.
Dupa terminarea liceului Mihai Viteazul din Bucuresti, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, intre 1960-1965, cursurile Facultatii de Filosofie, sectia Pedagogie, din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in 1975, la indemnul lui Constantin Noica, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba Germana/Limba Engleza. In 1975 a sustinut doctoratul in filosofie la Universitatea din Bucuresti cu o lucrarea Etica si psihanaliza.
Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetator stiintific la Institutul de Filosofie al Academiei Romane si la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babes, in perioada 1966-1998.
Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (intre 1991-2000) disciplinele: Psihanaliza Filosofica, Filosofia Inconstientului, Tehnica Psihanalizei (sectia Psihologie), Psihanaliza si Pedagogie (sectia Pedagogie) in cadrul Facultatii de Filosofie si Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, iar din 1998 pana in prezent Introducere in Psihanaliza si Elemente de Tehnica a Psihanalizei in cadrul Facultatii de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu. Incepand cu anul 2004 devine sef de catedra Psihologie si Psihoterapie la aceeasi universitate.
Desi oficial pregatirea pentru cariera psihanalitica a inceput din 1986, odata cu inceperea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu si-a dezvaluit vocatia pentru aceasta disciplina inca din 1968 atunci cand, in conditiile ostile ale comunismului, a reusit sa impuna ca tema a lucrarii sale de doctorat in filosofie relatia intre etica si psihanaliza, care a fost publicata partial sub forma de carte in 1973 ("Etica si psihanaliza"). Debutul practicii psihanalitice are loc in 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepresedinte (1994-1998) si presedinte (1998-2006) al Societatii Romane de Psihanaliza. Incepand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociatia Psihanalitica Internationala), psihanalist formator si supervizor.
Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultura psihanalitica Psihanaliza si al Editurii Trei[4], unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud si Carl Gustav Jung si a contribuit substantial la promovarea in randurile cititorilor romani a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei si psihanalizei, in calitate de coordonator al colectiilor „Biblioteca de psihanaliza” si „Psihologia practica”.
2008-2010 - Director al Revistei Romane de Psihanaliza.