Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana. Editia a patra, revizuita si completata - Vasile Dem. Zamfirescu

Cand a constatat, pe baza identitatii structurale intre simptomul nevrotic, pe de o parte, si vis, act ratat, cuvant de spirit, produse culturale, pe de alta parte, ca intre „normal" si „patologic" exista doar o deosebire de grad, si nu una de natura, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a inconstientului.

 

Spre deosebire de psihologia constiintei, care studiaza fenomenele psihice constiente (sau accesibile in mod direct constiintei), psihologia inconstientului cerceteaza acele fenomene psihice accesibile constiintei doar indirect, prin intermediul interpretarii de tip psihanalitic. Descoperirea inconstientului psihic a revolutionat nu numai psihologia, ci si celelalte stiinte ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc. 

 

Daca ar fi sa formulez in putine cuvinte si intr-un mod sugestiv esenta psihologiei inconstientului, as spune ca ea consta in ideea ca si oamenii sanatosi, nu numai nevroticii, au inconstient. Iar inconstientul oamenilor sanatosi are aceleasi continuturi ca si inconstientul nevroticilor. Diferenta e doar de grad.

Vasile Dem. Zamfirescu

 

Oricat ar parea de surprinzator, psihanaliza nu este, asa cum ne-am obisnuit sa o gandim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevarat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia si psihanaliza aplicata – se afla in relatii cronologice si logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitica. Teoretizarea experientei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au cladit metapsihologia si psihanaliza aplicata. Structura de rezistenta a acestei cladiri multietajate o formeaza ideea de inconstient.
– V. D. Z.

 

Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinzatoare la prima vedere, ca exista mai multe tipuri de arhetipuri, daca folosim drept criteriu definitia arhetipului cu care Jung opereaza de-a lungul intregii sale opere, si anume de pattern of behaviour, de forta interioara de ordinul instinctului, cu valente spirituale. Arhetipurile care corespund acestei definitii si pe care le-am numit tipice descriu intr-adevar o experienta a speciei transmisa ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac parte: arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul renasterii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare si transmitere a unei experiente colective de ordin general, nu universal.
– V. D. Z

 

 

Vasile Dem Zamfirescu este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist si traducator.

 

Dupa terminarea liceului Mihai Viteazul din Bucuresti, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, intre 1960-1965, cursurile Facultatii de Filosofie, sectia Pedagogie, din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in 1975, la indemnul lui Constantin Noica, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba Germana/Limba Engleza.[1] In 1975 a sustinut doctoratul in filosofie la Universitatea din Bucuresti cu o lucrarea Etica si psihanaliza.

Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetator stiintific la Institutul de Filosofie al Academiei Romane si la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babes, in perioada 1966-1998.

Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (intre 1991-2000) disciplinele: Psihanaliza Filosofica, Filosofia Inconstientului, Tehnica Psihanalizei (sectia Psihologie), Psihanaliza si Pedagogie (sectia Pedagogie) in cadrul Facultatii de Filosofie si Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, iar din 1998 pana in prezent Introducere in Psihanaliza si Elemente de Tehnica a Psihanalizei in cadrul Facultatii de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu. Incepand cu anul 2004 devine sef de catedra Psihologie si Psihoterapie la aceeasi universitate.

Desi oficial pregatirea pentru cariera psihanalitica a inceput din 1986, odata cu inceperea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu si-a dezvaluit vocatia pentru aceasta disciplina inca din 1968 atunci cand, in conditiile ostile ale comunismului, a reusit sa impuna ca tema a lucrarii sale de doctorat in filosofie relatia intre etica si psihanaliza, care a fost publicata partial sub forma de carte in 1973 ("Etica si psihanaliza"). Debutul practicii psihanalitice are loc in 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepresedinte (1994-1998) si presedinte (1998-2006) al Societatii Romane de Psihanaliza. Incepand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociatia Psihanalitica Internationala), psihanalist formator si supervizor.

Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultura psihanalitica Psihanaliza si al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigmund Freud si Carl Gustav Jung si a contribuit substantial la promovarea in randurile cititorilor romani a altor opere importante din domeniul psihologiei, psihoterapiei si psihanalizei, in calitate de coordonator al colectiilor „Biblioteca de psihanaliza” si „Psihologia practica”.

2008-2010 - Director al Revistei Romane de Psihanaliza.

 

Cuprins

Cuvant inainte la editia a patra 
Cuvant inainte la editia a doua 
Cuvant inainte 

I. Ce este psihanaliza? 
1. O disciplina controversata 
2. Psihanaliza — sistem de discipline axat pe ideea de inconstient 
2. 1 Psihoterapia. Caracteristici generale 
2. 2 Psihopatologia psihanalitica 
2. 3 Psihanaliza ca psihologie a inconstientului 
2. 4 Metapsihologia 
2. 5 Psihanaliza aplicata 

II. Elemente de istoria psihanalizei 
1. Psihanaliza in Romania 
1. 1 Psihanaliza si comunism 
2. Psihanaliza in Romania interbelica 
3. Psihanaliza in Occident 
4. Psihanaliza in Romania de dupa 1990 

III. Conceptia psihanalitica despre raportul dintre sanatate si boala psihica 
1. Cum a ajuns Freud la noua conceptie? 
1. 1 Structura si sensul simptomului 
1. 2 Structura si sensul visului 
1. 3 Structura si sensul actului ratat 
2. Reactia istorica la inovatia freudiana 
3. Continuatorii lui Freud 
4. Semnificatia conceptiei psihanalitice pentru teoria cunoasterii 
5. „Vindecarea" in psihanaliza 

IV. Psihanaliza ca psihologie a inconstientului 
1. Ideea si conceptul de inconstient inainte de Freud 
2. Contributia lui Freud 

3. Principalele manifestari ale inconstientului: ACTUL RATAT 
3. 1 Conditiile de existenta ale actului ratat 
3. 2 Teorii explicative prefreudiene 
3. 2. 1 Teoriile fiziologice si psihofiziologice 
3. 2. 2 Teoriile fonetice 
3. 2. 3 Opinia comuna 
3. 3 Clasificarea actelor ratate 
3. 4 Semnificatia actului ratat pentru psihoterapia psihanalitica 

4. Principalele manifestari ale inconstientului: VISUL 
4. 1 Preambul 
4. 2 Teorii prefreudiene despre vis 
4. 2. 1 Teoriile somatice 
4. 2. 2 Teoriile populare si romantice 
4. 3 Conceptia freudiana asupra visului 
4. 3. 1 Continut manifest si continut latent 
4. 3. 2 Travaliul visului si interpretarea 
4. 3. 3 Visul despre injectia facuta Irmei — primul vis interpretat psihanalitic 
4. 3. 4 Dorinta in vis 
4. 3. 5 Dificultati ale teoriei freudiene despre vis ca realizare a unei dorinte 
4. 3. 6 Clasificarea viselor in functie de raportul dintre continutul manifest si continutul latent 
4. 3. 7 Travaliul visului 
4. 3. 8 Functia visului: dorinta si cenzura 
4. 4 Interpretarea visului la Freud si dupa Freud 
4. 5 Aplicarea tehnicii de interpretare a visului la fenomenele culturale 

5. Principalele manifestari ale inconstientului: SIMPTOMUL NEVROTIC 
5. 1 Sensul simptomului nevrotic 
5. 2 Inhibitiile sexualitatii: impotenta si frigiditatea 
5. 3 Angoasa si fobia 
5. 4 Conversia 
5. 5 Obsesiile si compulsiile 
5. 6 Complexul Oedip in literatura 
5. 7 Alte conflicte nevrotice 
5. 7. 1 Conflicte legate de agresivitate 
5. 7. 2 Conflicte legate de individuatie 
5. 8. Nevroza si conditia umana 

6. Principalele manifestari ale inconstientului: TRANSFERUL 
6. 1. Istoric: paradigma clasica 
6. 2 Ratiuni istorice ale paradigmei clasice 
6. 3 De ce transferam? 
6. 4 Transfer si sugestie 
6. 5 Paradigma intersubiectiva a transferului
6. 6 Transfer si alianta terapeutica
6. 7 Interpretarea transferului

7. Principalele manifestari ale inconstientului: CONTRATRANSFERUL
7. 1 Scurta poveste a contratransferului 
7. 2 Conceptii despre contratransfer 
7. 3 Transferul psihanalistului 
7. 4 Contratransferul ca identificare proiectiva
7. 5 Tipurile de contratransfer 
7. 6 Rezistenta la contratransfer 
7. 7 Supervizarea si supervizarea interna 

8. Principalele manifestari ale inconstientului: CUVANTUL DE SPIRIT 
8. 1 Concizie si condensare 
8. 2 Erori de logica si deplasare 
8. 3 Reprezentarea prin contrariu in cuvantul de spirit 
8. 4 Utilizarea nonsensului
8. 5 Tendintele cuvantului de spirit 
8. 5. 1 Clasificarea cuvintelor de spirit cu tendinta 
8. 5. 2 Cuvantul de spirit cu tendinta agresiva 
8. 5. 3 Placerea estetica in cazul cuvantului de spirit 
8. 6 Comparatie intre vis si cuvant de spirit 

V. Inconstientul si sexualitatea infantila
1. Conceptia comuna despre sexualitate 
2. Conceptia psihanalitica asupra sexualitatii umane
3. Semnificatia conceptiei freudiene 
4. Stadiile sexualitatii infantile 
4. 1 Perspective contemporane 
5. Sursele teoriei freudiene 
5. 1 Teoriile infantile despre sexualitate 
6. Implicatii antropologice ale teoriei despre sexualitatea infantila 
6. 1 Cultura si represiune instinctuala 255

VI. Inconstientul si agresivitatea distructiva 
1. Agresivitatea distructiva ca instinct al mortii 
1. 1 Excurs despre „pansexualism" 
1. 2 Filosofie si „nefilosofie" la Freud 
1. 3 Thanatos si Eros 
2. Modificari ale teoriei 
3. Agresivitatea in psihanaliza postfreudiana 
4. Instinctul mortii din perspectiva etologiei 
4. 1 Excurs despre etologie 

VII. Inconstientul si structura psihicului 
1. Cea de-a doua teorie despre psihic 
1. 1 Sexul — instanta pulsionala a psihicului 
1. 2 Eul — instanta de comanda si control a psihicului 
1. 3 Supraeul sau „inconstientul de sus"
1. 3. 1 Morala inconstienta si morala constienta 
2. Mijloacele de aparare ale Eului 
2. 1 Utilizarea mijloacelor de aparare impotriva pulsiunilor
2. 2 Cateva mijloace de aparare 
2. 2. 1 Rationalizarea 
2. 2. 2 Refularea 
2. 2. 3 Regresia 
2. 2. 4 Formatiunea reactionala 
2. 2. 5 Identificarea cu agresorul 
2. 2. 6 Proiectia 
2. 2. 7 Un exemplu integrator 

VIII. Prima desexualizare a inconstientului sau psihanaliza lui Alfred Adler 
1. Teoria autoestimatiei 
1. 1 Compensare, supracompensare, pseudocompensare 
1. 1. 1 Clasificarea compensarilor 
1. 1. 2 Protestul viril
1. 1. 3 Contraidealul 
1. 1. 4 Resentimentul 
1. 1. 4. 1 Termeni si descriere esentiala 
1. 1. 4. 2 Psihologia resentimentului 
1. 1. 4. 3 Sociologia resentimentului 
1. 1. 4. 4 Valorizarea produselor culturale ale resentimentului 

IX. A doua desexualizare a inconstientului sau psihanaliza lui Carl Gustav Jung
1. Inconstient personal si inconstient colectiv 
2. Ce sunt si cum se formeaza arhetipurile? 
2. 1 Dificultati teoretice
2. 2 Formarea arhetipurilor nu poate fi explicata 
2. 3 Precursori 381
3. Principii si metode pentru cunoasterea inconstientului colectiv 
4. Domeniile de manifestare ale arhetipurilor 
4. 1 Psihoza
4. 2 Psihoterapia 
4. 3 Religia 
4. 4 Alchimia 
4. 5 Stiintele naturii 
5. Cateva arhetipuri
5. 1 Arhetipuri tipice 
5. 2 Arhetipuri atipice sau „existentiale" 
5. 3 Arhetipuri neincadrabile 
6. Disputa dintre Jung si Freud pe tema simbolului 

X. Desexualizarea inconstientului in psihanaliza contemporana 
1. Doua modalitati de imbinare 
1. 1 Excurs despre Kohut 
1. 1. 1 Biografie si psihologie 
1. 1. 2 Psihanaliza tulburarilor narcisice de personalitate 
1. 1. 3 De la transferul narcisic la etapele dezvoltarii narcisismului 
1. 1. 4 Exemplificare clinica 
1. 1. 5 Transferul-oglinda 
1. 1. 6 Ilustrare clinica 
1. 1. 7 Consideratii de tehnica 
1. 1. 8 Beneficii ale psihanalizei personalitatilor narcisice 
1. 1. 9 In loc de concluzii, intrebari 
1. 2 Renuntarea la teoria pulsiunilor