Descriere
„Povestile ne plac atunci cind contin enigme. Sau tilcuri (cuvintele vechi au uneori o intelepciune care sta la pinda, este cazul cuvintului tilc). Acest roman doldora de povesti aparent disparate este unul care s-a scris aproape singur. Initial am vrut sa merg pe un singur fir, pe urmele iubirii mele pentru cuvint si pentru teatru, pentru gest si pentru ceremonie. Cartea s-a transformat intr-o calatorie, altfel spus, m-a dus singura dinspre centrul lumii (de la Radauti, orasul in care m-am nascut) spre periferii, adica spre Paris si Avignon (mari capitale ale teatrului). Retineti ca, daca va place calatoria, nimeni nu va obliga sa va mai intoarceti din ea…” (Matei Visniec)
Matei Visniec s-a remarcat in anii ’80 ca poet, apoi ca dramaturg ale carui piese, cu larga circulatie in mediul literar, sint interzise pe scenele profesioniste. In 1987 paraseste Romania si se stabileste in Franta, unde lucreaza pentru Radio France Internationale. Piesele sale in limba franceza apar la Actes Sud – Papiers, L’Harmattan, Lansman, Crater, L’Espace d’un instant. Numele sau figureaza pe afise teatrale in peste 30 de tari. In ultimii ani Matei Visniec s-a remarcat si ca romancier. Dintre volumele publicate amintim: Omul‑pubela • Femeia ca un cimp de lupta (2006), Paianjenul in rana (2007), Groapa din tavan (2007), Sindromul de panica in Orasul Luminilor (2009, 2012; roman distins cu Premiul revistei Observator cultural), Domnul K. eliberat (2010, 2015; volum nominalizat la Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi), La masa cu Marx (2011), Negustorul de inceputuri de roman (2013, 2014; volum distins cu Premiul „Augustin Fratila” pentru cel mai bun roman, Premiul National de Proza al Ziarului de Iasi si Premiul liceenilor pentru cea mai indragita carte a anului 2013, in cadrul Festivalului International de Literatura si Traducere, Iasi), Dezordinea preventiva (2011, 2017), Iubirile de tip pantof. Iubirile de tip umbrela... (2016, 2018), Ultimele zile ale Occidentului (2018).