Descriere
Conceptul de universalitate a cunoscut, in timp, numeroase acceptii. El nu exista ca atare in Antichitate cand, de exemplu, grecii imparteau lumea in doua: ei si barbarii. Ideea va fi preluata de romani, cu singura deosebire ca acum barbari erau ne-latinii, asadar si grecii.
Circumscrisa domeniului religiei crestine, care era astfel opusa celei pagane, ideea de universalitate apare mai intai in Evul Mediu. Totusi contactul vreme de secole cu Islamul a fost deosebit de benefic culturii europene, cu precadere arhitecturii, artelor plastice, filozofiei si literaturii. Mai tarziu, Renasterea depaseste intrucatva barierele religioase, dar si pe cele politice si impune un nou concept, umanismul, al carui izvor a fost Antichitatea greco-latina. Erasmus din Rotterdam (1469-1536), de exemplu, se considera nu atat olandez cat cetatean al Europei. Secolul al XVIII-lea, al Luminilor, aduce in discutie concepte noi, precum ratiune, libertate a spiritului si egalitate. Se vorbeste acum chiar si despre necesitatea unei limbi universale care sa contribuie la implinirea unor asemenea deziderate. Este epoca in care carturarii timpului sunt interesati sa cerceteze si alte culturi decat cele europene, precum cele asiatice si sud-americane. Dar abia in secolul al XIX-lea, Goethe a fost intaiul ganditor care a adus in discutie conceptul de literatura universala. In anul 1827, el scria: Poezia este un bun al intregii omeniri si ea se manifesta pretutindeni si in toate timpurile [...]. In ziua de azi, literatura nationala nu vrea sa zica prea mult si se vesteste epoca literaturii universale.
In conformitate cu programa scolara de literatura universala , acest manual propune spre studiu un numar de creatii care si-au probat in timp valoarea, grupate in raport cu o tema dominanta: reprezentari despre lume si arta de-a lungul timpului. In esenta, se doreste ca prin parcurgerea lui elevii sa dobandeasca o imagine de ansamblu asupra diversitatii fenomenului literar-cultural universal, sa-si exerseze capacitatile de intelegere, analiza si interpretare a textelor studiate, sa poata asocia un text unei epoci/ unui curent literar, sa-si rafineze deprinderile de argumentare a punctelor de vedere privind textele studiate, sa-si formeze gustul pentru lectura, pentru arta in general si, de asemenea, o gandire autonoma si critica in raport cu textele si fenomenele culturale discutate.
Continuturile sunt structurate pe doua axe: una verticala, cronologica si alta orizontala, tematica. In clasa a XI-a, aceasta ilustreaza reprezentari despre lume si arta grupate astfel: omul antic, omul Evului Mediu, omul renascentist, omul clasic si omul luminilor.
Aplicatiile propuse ca si cele cinci studii de caz prevazute de programa scolara vizeaza competente cat mai variate de receptare si de producere a mesajelor in diferite situatii de comunicare, capacitatea de analiza si gandirea critica, realizate prin conexiuni cu alte opere literare, dar si cu alte arte (pictura, arhitectura, film etc.) si, de asemenea, cu texte filozofice, stiintifice si religioase.