Descriere
MIHAIL SISKIN s-a nascut in 1961, la Moscova. Dupa absolvirea Institutului Pedagogic de Stat a lucrat ca ziarist si apoi ca profesor de germana si engleza. La doar doi ani dupa debutul sau literar, petrecut in anul 1993, cu volumul de scurte povestiri Urok Kalligrafii, se stabileste in Elvetia, la Zürich, si lucreaza ca interpret pentru azilantii vorbitori de limba rusa.
Este scriitorul caruia i s-au acordat cele trei mari premii literare rusesti: Russkii Buker in 2000, pentru Luarea Ismailului, Nationalnii bestseller in 2005, pentru romanul Parul Venerei (tradus in romana de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2013), si Bolsaia kniga in 2011, pentru romanul Scrisorar (tradus in romana de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publish-ing, Bucuresti, 2012).
Trei dintre cele mai traduse romane ale sale au fost dramatizate si puse in scena: Luarea Is-mailului la Teatrul MOST, Scrisorar la Teatrul de Arta din Moscova, iar Parul Venerei la Atel-ierul„Piotr Fomenko“.
„Fireste ca sunt un autor greu de tradus. Nicio traducere nu e usoara. In realitate chiar scriitura mea e un soi de traducere. Tot ceea ce este important in viata noastra nu se petrece la nivel verbal. Asa ca tot ceea ce mi se pare important traduc in limbajul tuturor limbilor. Eu as fi fericit daca as reusi sa ma traduc, de exemplu, in limbajul muzicii, dar eu doar sa scriu si sa citesc pot.“
Mihail Siskin, intr-un interviu publicat in The American Reader
„In Occident, sintagma vorbeste, in general, despre reprezentantii realismului— Tolstoi, Cehov—, caci probabil Rusia moderna— a lui Siskin— este prea reala pentru realism.“
Boris Fishman, The New York Times
Ismailul mentionat in titlul acestui roman este orasul care, odinioara, a apartinut Imperiului Otoman, luat si pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referinta istorica e insa o metafora-capcana pe care Siskin le-a pregatit-o cititorilor.„Luarea Ismailului“ e un numar de circ cu soareci care alearga disperati sa-si castige bucatica de branza. Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umana, despre complexitatea vietii in care singura lupta care are sens este cea impotriva mortii, fie numai si pentru faptul ca„viitorul e entuziasmant“.
Mihail Siskin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov si al lui Sasa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creeaza, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmoderna compusa din povesti, metafore si semnificatii, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotari de jurnal, pledoarii avocatesti, declaratii de martori, fabule si cronici. Intretesand fragmente felurite, Siskin construieste treptat ideea centrala a romanului, si anume: cum sa ajungi la o intelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinta, cu boala, cu putreziciunea, daca, in mod inexorabil, esti condamnat sa le induri inca de la nastere?
Este scriitorul caruia i s-au acordat cele trei mari premii literare rusesti: Russkii Buker in 2000, pentru Luarea Ismailului, Nationalnii bestseller in 2005, pentru romanul Parul Venerei (tradus in romana de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, Bucuresti, 2013), si Bolsaia kniga in 2011, pentru romanul Scrisorar (tradus in romana de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publish-ing, Bucuresti, 2012).
Trei dintre cele mai traduse romane ale sale au fost dramatizate si puse in scena: Luarea Is-mailului la Teatrul MOST, Scrisorar la Teatrul de Arta din Moscova, iar Parul Venerei la Atel-ierul„Piotr Fomenko“.
„Fireste ca sunt un autor greu de tradus. Nicio traducere nu e usoara. In realitate chiar scriitura mea e un soi de traducere. Tot ceea ce este important in viata noastra nu se petrece la nivel verbal. Asa ca tot ceea ce mi se pare important traduc in limbajul tuturor limbilor. Eu as fi fericit daca as reusi sa ma traduc, de exemplu, in limbajul muzicii, dar eu doar sa scriu si sa citesc pot.“
Mihail Siskin, intr-un interviu publicat in The American Reader
„In Occident, sintagma vorbeste, in general, despre reprezentantii realismului— Tolstoi, Cehov—, caci probabil Rusia moderna— a lui Siskin— este prea reala pentru realism.“
Boris Fishman, The New York Times
Ismailul mentionat in titlul acestui roman este orasul care, odinioara, a apartinut Imperiului Otoman, luat si pierdut de armatele ruse de mai multe ori. Referinta istorica e insa o metafora-capcana pe care Siskin le-a pregatit-o cititorilor.„Luarea Ismailului“ e un numar de circ cu soareci care alearga disperati sa-si castige bucatica de branza. Luarea Ismailului este o carte despre barbaria umana, despre complexitatea vietii in care singura lupta care are sens este cea impotriva mortii, fie numai si pentru faptul ca„viitorul e entuziasmant“.
Mihail Siskin, autodeclarat admirator al lui Vladimir Nabokov si al lui Sasa Sokolov, continuator al marii literaturi ruse, creeaza, cu Luarea Ismailului, o simfonie postmoderna compusa din povesti, metafore si semnificatii, scene din istoria Rusiei, scrisori, adnotari de jurnal, pledoarii avocatesti, declaratii de martori, fabule si cronici. Intretesand fragmente felurite, Siskin construieste treptat ideea centrala a romanului, si anume: cum sa ajungi la o intelegere cu moartea, cu nedreptatea, cu suferinta, cu boala, cu putreziciunea, daca, in mod inexorabil, esti condamnat sa le induri inca de la nastere?