Lupul De Mare

JACK LONDON

LUPUL DE MARE

Jack London (1876-1916) este unul dintre scriitorii de marcă ai literaturii americane. Tinereţea sa aventuroasă şi spiritul autodidact au fost trăsături care i-au marcat opera, conturând ca element central elogiul făpturilor antrenate într-o luptă brutală pentru supravieţuire. Printre cele mai cunoscute opere se numără: Chemarea străbunilor (1903), Colţ Alb (1906), Dragoste de viaţă (1907), Înainte de Adam (1907), Călcâiul de fier (1907), Căutătorii de aur (1912), Ciuma stacojie (1915), Doamna mică din casa mare (1916).

Lupul de mare, tipărit pentru prima dată în 1904, este unul dintre romanele care s-a bucurat încă de la apariţie de un succes formidabil, fiind tradus în aproape treizeci de limbi. A cucerit în foarte scurt timp întreaga lume şi a făcut obiectul mai multor ecranizări.

Romanul prezintă aventurile prin care trece tânărul critic literar Humphrey van Weyden, după ce, în urma unui naufragiu, este salvat de un vas plecat la vânătoare de foci. Salvarea lui însă se transformă într-o luptă pentru supravieţuire. Căpitanul vasului, Lup Larsen, om autoritar şi crud, înzestrat cu o inteligenţă ieşită din comun şi cu o excepţională forţă fizică, îl umileşte şi îl terorizează numindu-l ajutor de bucătar, apoi cârmaci, cu toate că acesta nu avea cunoştinţe de navigaţie. Van Weyden învaţă treptat „să stea pe propriile picioare", iar căpitanul va fi în cele din urmă doborât de o boală care-l macină.