Mai presus de mandrie - Roberta Ariana

Dupa retragerea periculoasa din Cosa Nostra, Stefano Christian Allegri cunoaste, pentru prima oara in viata, frica. In goana pentru supravietuire, intemnitat de catre o fantasma a trecutului si avand multe suflete pe constiinta, incearca sa se apere de vanatoarea care-l ameninta. La doar treizeci si unu de ani, organizatia mafiota ii promite, prin nenumarate avertismente, ca nu va prinde secolul al XXI-lea, el fiind nevoit sa combata clanurile notorii prin forte proprii. Lupta crancena se complica atunci cand apare o tanara insarcinata care-l acuza ca ar fi tatal, iar deciziile altora le umbresc pe ale sale. Familiile il vor mort si vor face orice pentru a aplica metodele clasice ale sadismului, pentru ca nimeni nu iese viu din Mafie. O promisiune nerespectata si trei suflete in pericol...

 

DATE REALE:
• La inceput, exista o organizatie rebela, aparuta dupa revolutiile din anii 1848 si 1860 sub  forma unor bande inarmate de dimensiuni mici, care se implicau in revolte. La sfarsitul secolului al XIX-lea, respectivele bande mafiote s-au organizat si a aparut Cosa Nostra.

• Orasul Palermo intrase in zona de influenta a mafiei, zona care, treptat, s-a extins in partea de vest a Siciliei.

• Camorra, denumita si „mafia napoletana”, a devenit cunoscuta prin traficul  de  droguri  practicat  de catre adeptii acesteia. Este instalata in provincia Campania (resedinta Napoli).

• Mafia italiana mai este constituita din organizatii criminale precum 'Ndrangheta, centrata in Calabria, si Sacra Corona Unita.

• Procesul Maxi a fost o actiune de foarte mare amploare, nemaivazuta in istoria judiciara a Italiei, inceputa in 10 februarie 1986 si care a durat in jur de un an si jumatate. Tommaso Buscetta a fost primul mafiot sicilian devenit informator si, in acelasi timp, tradator al mafiei.

• Paolo Borsellino si Giovanni Falcone au fost doi magistrati italieni foarte importanti, chiar factori esentiali in lupta antimafia, asasinati, ambii, in anul 1992.

"Stefano isi roti ochii prin hambarul vechi, nefolosit de multi ani, printre paiele ramase si masinariile folosite in agricultura. La inceput, nu observase nimic, dar aruncand o alta privire asupra coltului din stanga, simti o prezenta alaturi de ei. Beculetul se aprinse, Don Rostranio il amenintase inca de la primele replici rostite..

— „Morte Alla Francia I’Italia Arde”, ti-ai uitat originile?

— Origini? Crezi ca Viespile Siciliene mai exista si eu fac parte din ea? rase el. A trecut un veac.

— Viespile Siciliene coexista cu noi. Se afla in fiecare dintre noi, doar veneram aceasta organizatie, creand altele si mai puternice. Asa ca, dragul meu Stefano, in urma cu un an, cand ai facut parte din ritualul de initiere, nu negai acest lucru.

Stefano dadu din cap, neimpresionat de incercarile fostului sau superior de a-l convinge in legatura cu originile mafiotilor. El stia, adanc in mintea sa, ca totul a inceput mult mai devreme, insa oamenii au aflat doar de aceasta organizatie, din anul 1882.

— S-au schimbat multe de atunci.

— Sigur, sigur. Esti pe cont propriu, dar cat de usor ti-a fost sa te ascunzi? Ai mancat mult pamant din subteran, in timp ce oamenii mei te cautau? Si, cel mai important, unde te-ai ascuns?

— Aici, in Sicilia, raspunse el, arcuindu-si o spranceana, iar Don Rostranio incepu sa rada fortat.

— Nu-ti bate joc de mine, pustiule! Unde te-ai ascuns? se rasti el, in timp ce  oamenii sai incepura sa iasa din colturile hambarului, inconjurandu-l, dar el le arunca o privire aprobatoare, cum  ca totul era in regula, pentru moment...

Stefano schita un zambet si repeta acelasi lucru. Isi indrepta parul negru de abanos cu mainile, apoi, cu o urma de ranjet pe fata, si le introduse in buzunarele pantalonilor de stofa.

Nasul, iritat de comportamentul celui pe care a fost nevoit sa-l respecte o perioada de timp, scoase dintr-un buzunar interior arma alba si o indrepta spre Stefano, razand:

— Nimeni nu iese viu din Familie!

Stefano isi verifica pulsul si isi incrunta sprancenele. Ridica din umeri.

— Inima inca-mi bate, afirma el, iar Don Rostranio se apropie in fuga, cu pistolul tinta pe crestetul craniului sau. Stefano stia ca ar fi inutil sa se impotriveasca, celalalt avand oameni in fiecare colt intunecat al hambarului, asa ca ii patrunse invelisul uman cu privirea, cu un anumit punct fixat pe gatul sau, imaginandu-si cum smulge pielea imbatranita de pe el si devine mancarea haitelor. Se incrunta si   ii povesti gandurile sale Nasului.

— Nasule...

— Don Rostranio! il corecta el, desi „Don”, adaugat in fata numelor mafiotilor, insemna acelasi lucru cu „Nasul”. Capo Crimini, al treila in rang.

— Asa, nu conteaza,... nici nu stii ce-mi trece prin minte! De cate ori imaginatia mea te-a omorat! Pe tine si restul Familiei...

— Intreci masura, nenorocitule! se auzi o voce, din coltul stang.

Stefano ezita o clipa.

— Tu esti, Adolfo? Iti recunosc vocea, fiu de tarfa! zambi el, cu capul intors spre directia din care provenea sunetul. Daca m-as fi temut de voi, nu veneam aici.

— Acum ai intrecut masura, se rasti Don Rostranio! Inima-ti bate cat timp avem noi  cu  ce  sa ne folosim de tine. Tu, pe fiul meu nu-l vei mai jigni niciodata!

Cu o miscare rapida din mana, il lovi intr-un punct sensibil al pieptului cu manerul pistolului glock, iar Stefano se prabusi pe spate, uitand toate tehnicile de lupta invatate vreodata. Le facu semn sa-l transporte spre portbagajul SUV-ului verzui, iar o mana de barbati imbracati lejer iesi din ascunzisuri.

— Stati! striga fiul Nasului. Vreau sa calc in picioare tarfa!

— N-avem timp, fiule! Cand se trezeste, promise acesta."