Descriere
Cu un cuvant insotitor al Preasfintitului Mihai Fratila, episcop greco-catolic de Bucuresti
„Martiri ai credintei, martori ai fericirii, sfinti... Fiecare dintre noi a cunoscut oameni care au trait in curatenie morala, care au vorbit despre fericire, care au trait asemenea sfintilor. Multi romani de-a lungul deceniilor comuniste au murit in penitenciare, au avut parte de experiente atroce si de privatiuni teribile. De ce doar unii dintre ei sunt canonizati?
Pentru ca martiriul celor sapte episcopi greco-catolici povestit in aceste pagini s-a petrecut in raport cu o comunitate de credinta si cu un juramant de slujire prin care ei nu-si mai apartineau ca insi. Se puneau cu viata lor de zi cu zi la dispozitia celorlalti, devenind garantii celor mai inalte valori ale noastre ca oameni. Intre gand, fapta si cuvant nu a existat la ei niciodata o fisura. Si au facut toate astea neingamfati, cu umilinta si cu iubire adevarata de semeni.
Proba cea mai inalta a slujirii este sa nu abjuri de la un legamant pe care l-ai facut cu oamenii in fata lui Dumnezeu. Cand, in 1948, comunistii au desfiintat Biserica Greco-Catolica, al carei rol a fost urias in nasterea sentimentului de natie a romanilor, in educarea lor si in aparitia constiintei latinitatii noastre, le-au cerut episcopilor sa se lepede de legamantul facut de Biserica lor in urma cu 248 de ani. Cu totii au luat aceasta cerinta ca pe o insulta. Si au ales, cum spune unul dintre ei, «marea cinste a temnitei pentru credinta».“ – Gabriel Liiceanu
Pentru ca martiriul celor sapte episcopi greco-catolici povestit in aceste pagini s-a petrecut in raport cu o comunitate de credinta si cu un juramant de slujire prin care ei nu-si mai apartineau ca insi. Se puneau cu viata lor de zi cu zi la dispozitia celorlalti, devenind garantii celor mai inalte valori ale noastre ca oameni. Intre gand, fapta si cuvant nu a existat la ei niciodata o fisura. Si au facut toate astea neingamfati, cu umilinta si cu iubire adevarata de semeni.
Proba cea mai inalta a slujirii este sa nu abjuri de la un legamant pe care l-ai facut cu oamenii in fata lui Dumnezeu. Cand, in 1948, comunistii au desfiintat Biserica Greco-Catolica, al carei rol a fost urias in nasterea sentimentului de natie a romanilor, in educarea lor si in aparitia constiintei latinitatii noastre, le-au cerut episcopilor sa se lepede de legamantul facut de Biserica lor in urma cu 248 de ani. Cu totii au luat aceasta cerinta ca pe o insulta. Si au ales, cum spune unul dintre ei, «marea cinste a temnitei pentru credinta».“ – Gabriel Liiceanu
„In momentul strivirii brutale a tuturor elitelor spirituale, intelectuale si politice din Romania de catre autoritatile comuniste, Biserica Greco-Catolica a oferit o contributie inestimabila de marturie crestina dusa pana la capat, precum bobul de grau cazut in pamant, care moare spre a aduce mult rod. Aceasta carte se intemeiaza pe dosarul inaintat la Vatican in vederea recunoasterii martiriului celor sapte episcopi greco-catolici morti sub prigoana comunista intre anii 1950 si 1970. Pentru ei, trairea in credinta n-a insemnat o simpla resemnare in fata suferintelor pe care le-au avut de indurat, ci mai degraba o anume bucurie de a se intalni cu Cristos in patimirea lui.“ – Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu
„Legaturile noastre cu Papa, Episcopul Romei, nu sunt oranduiri omenesti, pe care sa le putem schimba, ci oranduiri dumnezeiesti, pentru care datori suntem sa suferim, la nevoie, ocari, batai, amenintari, poate temnita si saracie, caci asta inseamna a-l preamari pe Isus Dumnezeu, inseamna a-i dovedi iubirea nemincinoasa, inseamna a ne chezasui de acum si a ne agonisi, cu o trecatoare suferinta, o vesnica marire, mai presus de orice masura (2 Cor 4, 17), caci durerile ceasului de fata nu pot sa stea in cumpana cu marirea ce va sa se arate pentru noi (Rom 8, 18).“ – Scrisoare a episcopilor greco-catolici catre credinciosi, 24 iulie 1948
MONICA BROSTEANU (n. 5 ianuarie 1948, Brosteni, jud. Suceava). Licentiata in filologie (engleza–romana, 1970) si limbi orientale (araba–persana, 1978) la Universitatea Bucuresti si in teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucuresti), doctor in filologie (2003). A predat la Institutul Teologic Romano-Catolic cursuri de ebraica biblica, teologie sacramentala si liturgica, stiinte biblice. Este conferentiar universitar la Universitatea Bucuresti, unde preda cursurile: Coranul si Biblia, Probleme de traducere si interpretare, Comunitatile crestine din tarile Orientului Mijlociu, Traditii textuale (Noul Testament). Din lucrari: Numele divine in Biblie si in Coran si traducerea lor in limba romana. Studiu lexical, Ed. Polirom, 2004; „Compararea Incomparabilelor – cateva Nume privind atributele divine in scripturile marilor religii monoteiste", in Caietele Institutului Catolic, nr. 2/2001. Din traduceri: Conciliul Vatican II – Constitutii, Decrete, Declaratii (in colaborare cu Francisca Baltaceanu), Ed. ARCB, 1990, 1999; A. Scrima, Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, cap. 1–17, tr. din araba, Ed. Humanitas, 2008; Pierre Claverie, Mic tratat despre intalnire si dialog, Ed. Humanitas, 2015; Brant Pitre, Misterul Cinei de pe urma: Isus si radacinile iudaice ale Euharistiei, tr. din engleza, Ed. Humanitas, 2016; Henri J. M. Nouwen, Fiul risipitor: Povestea unei intoarceri acasa, tr. din engleza, Ed. Humanitas, 2017; Michel Remaud, Crestini in fata lui Israel: Slujitor al lui Dumnezeu, tr. din franceza, Ed. Galaxia Gutenberg, 2018.
Monica Brosteanu si Francisca Baltaceanu au colaborat la urmatoarele proiecte de traducere si editare a textelor biblice: Psalmii, Ed. ARCB, 1993, tr. din ebraica; Evanghelia dupa Matei, Evanghelia dupa Marcu (Ed. ARCB, 1996), Evanghelia dupa Luca, Evanghelia dupa Ioan (Ed. ARCB, 2002), tr. din greaca, introducere si note; Septuaginta, proiect NEC, Ed. Polirom, 2004–2011, membre in comitetul de coordonare si revizie al intregii lucrari si contributii in: vol. I – introducere, cap. „Relatii intre Septuaginta si textul masoretic", vol. IV. 1 – Psalmii (tr. din greaca, introducere, note, bibliografie), vol. VI. 1 – Cartea lui Isaia (introducere), Cartea lui Ieremia, Baruch, Plangeri, Scrisoarea lui Ieremia (tr. din greaca, note, bibliografie); Cele mai frumoase povestiri din Biblie (Ed. Humanitas, 2013), traducere din ebraica, aramaica si greaca veche, note si comentarii; Cele mai frumoase pagini de intelepciune biblica (Ed. Humanitas, 2015), traducere din ebraica si greaca veche, note si comentarii; Biblia dupa textul ebraic, vol. 1: Geneza, vol. 2: Exodul. Leviticul (Ed. Humanitas, 2017, 2019), ingrijire de editie, traducere, studii introductive si note (in colaborare).
FRANCISCA BALTACEANU (n. 15 iunie 1943). Licentiata in filologie clasica (1965, Universitatea Bucuresti) si teologie (1996, Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucuresti), doctor in filologie (1979). Din 2004, a predat cursuri de limba latina, limba greaca si stiinte biblice la Institutul Teologic Romano-Catolic si de exegeza biblica, profetism biblic, intelepciune si poezie biblica, traditii textuale (Vechiul Testament) la Universitatea Bucuresti. Din lucrari: Rapports entre l'arménien et le daco-mésien (Universitatea Bucuresti, 1980); Platon, Apararea lui Socrate, nota introductiva, tr. si note, bibliografie, in vol. Platon, Opere I, Ed. Stiintifica si Enci clopedica, 1974, 1997; Platon, Eutyphron, traducere (in colaborare cu Petru Cretia) si note, bibliografie, in vol. Platon, Opere II, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1976; „Tanar intelept, tanar nebun. Cartea Intelepciunii 4, 10; 2, 6-9 si influen tele grecesti", in Volumul omagial I. Fischer, Ed. Humanitas, 2004; „Fluviile Edenului, intre Pom si interzicerea lui (Geneza 2, 4b-25)", in vol. Antic si modern. In honorem Luciae Wald, Ed. Humanitas, 2006; Vladimir Ghika: Profesor de speranta (in colaborare), Ed. ARCB, 2013.