Descriere
Traducere de Catalin Avramescu si Stefan Vianu
Studiu introductiv de Catalin Avramescu
Culegere de scurte reflectii privind virtutile si defectele omenesti, Maximele lui La Rochefoucauld nu se identifica cu nici una dintre formele consacrate ale gindirii savante din epoca in care s-au nascut. Nu sint o culegere de sentinte, nici un tratat de morala sau un manual de maniere, desi au trasaturi ce le inrudesc cu aceste genuri. Nu sint nici macar un soi de autobiografie, precum Eseurile lui Montaigne. La aparitia lor, aceste cugetari in care actiunile oamenilor se dezvaluie a fi motivate indeosebi de interes si orgoliu i-au scandalizat pe multi. Rod al unei minti patrunzatoare ce pare sa analizeze doar aspectele negative ale naturii umane, formulate intr-un stil concis si elegant, ele i-au adus autorului eticheta de filosof al amorului-propriu. Ecoul lor a fost considerabil. La Rochefoucauld a ramas in memoria culturala ca unul dintre principalii moralisti francezi. Nietzsche si Roland Barthes l-au apreciat, iar dupa aparitia Silogismelor amaraciunii (1952) Cioran a fost catalogat drept un „La Rochefoucauld al secolului XX”.
François VI, Duce de La Rochefoucauld, Print de Marcillac (1613-1680) a fost un filosof si moralist francez, fin observator al moravurilor si caracterelor. Opere: Memorii (1662), Cugetari sau sentinte si maxime morale (1664, mai cunoscute sub titlul scurt de Maxime).