Nebiruita flacara a vietii. Amintiri 1867–1952 - Anna Kretzulescu-Lahovary

In copilaria mea, eram cu aceia pe care ii iubeam si numai cu ei, mereu alaturi de ei. O dulce atmo-sfera impregnata de iubire, in care sufletul ce inmugureste la viata nu intalneste decat blandete, suflul rece al indiferentei strainilor nu il atinge, inima se deschide ca o planta sub razele soarelui si a ploii calde ce ajuta ramurilor sa se intinda si sa infloreasca.
Oamenii care s-au format asa, in mijlocul dragostei si bunatatii, sunt cei pe care viata ii raneste cel mai mult, dar, chiar impovarati de suferinte, ei umbla prin lume raspandind acea forma si acea culoare ce si-au pus amprenta asupra lor. Necazurile care ii lovesc nu tulbura seninatatea ce le-a fost data. Raniti, sufocati, raman mereu agatati de acel fir, care e esenta fiintei lor. - Anna Kretzulescu-Lahovary

 

Amintirile Annei Kretzulescu-Lahovary, reconstituie aici pentru prima data din fragmentele pastrate la Arhivele Nationale, merita citita nu doar ca un document istoric, ci si ca o marturie a unei umanitati universale, la fel de familiara noua pe cat o simtea, in veacul ei, autoarea insasi. - Alina Pavelescu

 

 

ANNA KRETZULESCU-LAHOVARY (1865–1964) a fost fiica unica a doctorului si politicianului Nicolae Kretzulescu si a Sofiei Kretzulescu, nascuta Iacovenco. Si-a petrecut copilaria si adolescenta pe mosia tatalui sau din Leurdeni (judetul Arges), alaturi de copiii familiilor Bratianu, Davila, Golescu, prieteni de joaca si vecini de mosie. Tot acolo i-a intalnit pentru prima data pe regele Carol I si pe regina Elisabeta, pe care ii evoca cu caldura in amintirile sale. Inca de la varsta de patru ani si-a insotit parintii in calatoriile lor diplomatice la Cairo, Berlin si Sankt-Petersburg. La Sankt-Petersburg si-a cunoscut si viitorul sot, diplomatul Alexandru Em. Lahovary, cu care s-a casatorit la Bucuresti, in 1882. Au avut impreuna sase copii. Cea mai mare, Colette, casatorita Plagino, avea sa devina doamna de onoare a reginei Maria, iar mai tarziu a reginei-mama Elena, si una dintre infirmierele-eroine ale frontului romanesc in Primul Razboi Mondial. Anna insasi a fost, in timpul razboiului, o activista energica a Crucii Rosii din Paris si a contribuit direct la organizarea serviciilor sanitare din Romania. De foarte tanara, si-a manifestat talentul pentru pictura si literatura, dar si gustul pentru viata activa in natura, fiind, asa cum singura se defineste, una dintre primele „doamne devenite fermier“. A fost prietena si confidenta lui Henriette Poincaré, a fost prietena din copilarie cu Sabina Cantacuzino si Ionel Bratianu, era verisoara indepartata a Marthei Bibescu si o apropiata a viitoarei regine Maria, pe care a insotit-o, in 1913, intr-o calatorie la curtea regala de la Madrid. Toate aceste personaje si episoade istorice le evoca, cu talent si sensibilitate, in memoriile ei, fructul nostalgic al unui secol de viata.