Nebun de fericire - Jenny Lawson

... cui nu-i e frica de nebunie? Omenirea a avut obiceiul sa se raporteze cu teama la nebunie inca din negura vremurilor; nebunii au fost fie venerati, fie huliti, fie temuti, fie marginalizati, fie scosi tapi ispasitori, uneori chiar lapidati. Oricare i-a fost soarta in istorie, nebunul nu a lasat niciodata pe nimeni indiferent. Dar ceea ce ne da speranta e faptul ca au inceput sa apara oameni precum Jenny Lawson, femeia care nu se teme sa dinamiteze tabuurile, sa lupte cu sine si cu o intreaga societate, sa isi asume si sa se asume pe sine in mod public, cu bunele, si relele si nebunia ei. Din lupta aceasta a ei a rezultat o carte, o carte dura si sensibila, cinica pe alocuri, despre lucruri nerostite si de nerostit pana nu demult. Jenny este o persoana cu diverse tulburari psihice care isi asuma boala, o constientizeaza, o analizeaza si o infrunta.
 
Jenny e un om care a ales de buna voie sa fie nebunul de serviciu al unei societati care isi exhiba sanatatea mintala la tot pasul, motiv pentru care de multe ori, citindu-i paginile, vei ajunge sa te intrebi de partea cui se afla de fapt povara nebuniei. Jenny e un om care a ales sa fie fericit si liber, oricat de mult ar costa-o decizia asta. Si chiar o costa. Enorm. Faptul ca a ales sa isi impartaseasca lupta si experienta, a ales sa isi expuna ranile si tarele si ciudateniile are costurile lui. Sigur, acestea vin la pachet cu bucurii pe masura. Jenny se face purtatorul de cuvant al unei intregi categorii de marginalizati, de exclusi social, ceea ce e cum nu se poate mai minunat.
 
Caci sunt, si acestia, oameni ca mine si ca tine, doar ca au uneori zile mai proaste, cand sunt ceva mai speciali. Atata tot. Asta incearca Jenny Lawson sa ne faca sa intelegem. E un prim pas, care nu va avea ecou si nu se va traduce printr-o schimbare reala a mentalitatii noastre si a vietii acestor semeni ai nostri, decat daca vor pasi si altii, multi altii alaturi.