Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism si unicitatea „Soah“-ului - Alain Besancon

Traducere de Mona Antohi

„Dupa publicarea Cartii negre a comunismului, un ziarist a declarat ca cele 85 de milioane de victime nu afectau prin nimic idealul comunist, fiind doar o regretabila ratacire... Dupa Auschwitz, a continuat el, nu mai poti fi nazist; dar dupa lagarele sovietice poti ramane comunist. Acest om, care vorbea cu sinceritate, nu realiza ca ideea comunista pervertise pana intr-atat principiul realitatii si principiul moral, incat putea intr-adevar supravietui celor 85 de milioane de cadavre, in vreme ce ideea nazista se prabusise sub povara victimelor sale. Crezand ca vorbeste ca un om onest, idealist si intransigent, rostise o fraza monstruoasa. Comunismul este mai pervers decat nazismul pentru ca nu-i cere omului sa faca in mod constient pasul moral al criminalului si pentru ca se serveste de spiritul de justitie si de bunatate, prezent pe intregul glob, ca sa raspandeasca peste tot raul.“ (ALAIN BESANÇON)

 

ALAIN BESANÇON s-a nascut in 1932 la Paris. A absolvit Institutul de Studii Politice din Paris in 1952; este doctor in istorie (1957) si in litere (1977). A fost cercetator la CNRS (1959–1963), apoi profesor la École des Hautes Études en Sciences Sociales (1963–1992). A desfasurat numeroase stagii ca cercetator si a fost visiting professor la institutii aca demice de prestigiu: Columbia University, Rochester University, Wilson Center, Stanford University, Academia de Stiinte a URSS. Discipol al lui Raymond Aron, Alain Besançon este unul dintre cei mai proeminenti specialisti in istoria rusa si sovietica. Numeroasele sale lucrari stiintifice au fost publicate in reviste precum: Daedalus, Journal of Contemporary History, Encounter, Survey Commentary, Policy Review, Annales, Contrepoint, Commentaires, Archivio di Filosofia, Revista de Occidente. A fost tradus tarziu in tarile Europei de Est, dar a avut mereu o intensa circulatie clandestina, in special in Polonia si URSS. Academia Franceza l-a distins cu Marele Premiu pentru Eseu si Premiul pentru Istorie.
Opere: Le tsarévitch immolé (1967, 1991), Entretiens sur le Grand siècle russe et ses prolongements (in colaborare cu Wladimir Weidlé si altii, 1971), Histoire et expérience du moi (1971), Éducation et société en Russie (1974), L'Histoire psychanalytique, une anthologie (1974), Court traité de soviétologie à l'usage des autorités civiles, militaires et religieuses (1976), Les Origines intellectuelles du léninisme (1977, 1986; trad. rom. Humanitas, 1993, 2007), La Confusion des langues (1978; trad. rom. Humanitas, 1992), Présent soviétique et passé russe (1980, 1986), Anatomie d'un spectre (1981; trad. rom. Humanitas, 1992), La Falsification du bien. Soloviev et Orwell (1985), Une génération (1987), Vendredis (1990), L'Image interdite: une histoire intellectuelle de l'iconoclasme (1994; trad. rom. Humanitas, 1996), Trois tentations dans l'Église (1996; trad. rom. Humanitas, 2001), Le Malheur du siècle (1998; trad. rom. Humanitas, 1999, 2007), Émile et les menteurs (2008), Cinq Personnages en quête d'amour. Amour et religion (2001).