Descriere
Fragment:
Era o zi rece si senina de aprilie si orologiile bateau ora treisprezece. Winston Smith, cu barbia infundata in piept in incercarea de a se apara de vintul necrutator, se strecura rapid pe usile de sticla ale blocului Victoria, desi nu suficient de iute ca sa impiedice o rafala de praf nisipos sa intre odata cu el.
Holul mirosea a varza fiarta si a presuri vechi de cirpe. Pe peretele dintr-un capat fusese prins un afis colorat, prea mare pentru interior. Pe el se vedea doar o fata imensa, cu o latime mai mare de un metru: fata unui barbat de vreo patruzeci si cinci de ani, cu o mustata neagra, deasa, si trasaturi frumoase, dar aspre. Winston se indrepta spre scari. N-avea rost sa incerce liftul.
Nici in perioadele bune nu prea functiona, iar acum curentul se lua in timpul zilei. Masura facea parte din efortul de a economisi energia in vederea pregatirii Saptaminii de Ura. Apartamentul era la etajul al saptelea si Winston, care avea treizeci si noua de ani si un ulcer varicos deasupra gleznei drepte, urca incet, oprindu-se de citeva ori ca sa se odihneasca.
Pe fiecare palier, vizavi de usa liftului, afisul cu fata enorma privea de pe perete. Era o imagine din acelea facute in asa fel incit ochii ei sa te urmeze atunci cind te misti. Dedesubtul ei scria „FRATELE CEL MARE TE URMARESTE". Inauntrul apartamentului o voce sonora citea o lista de cifre care aveau ceva de-a face cu productia de fonta. Vocea iesea dintr-o placa de metal dreptunghiulara, cu colturile rotunjite,