Descriere
David Malouf este unul dintre cei mai importanti scriitori australieni contemporani, autor de romane, povestiri, poezie, eseuri, memorialistica, teatru si librete de opera, castigator al unor prestigioase premii internationale si australiene de literatura si una din vocile cele mai influente ale culturii in lumea anglofona.
Romanul „O viata imaginara” (“An Imaginary Life”), publicat in 1978, devenit un „best-seller” in Australia si in tarile de limba si cultura engleza, precum si text de studiu pentru programe de studii de liceu, licenta, de masterat si doctorale in scoli si departamente de studii literare si culturale din universitati de prestigiu din toata lumea, avand ca tema de cercetare dialéctica spatiului exilic si tematica aventurilor initiatice in cultura lumilor noi, abordeaza subiectul incitant al exilului poetului Ovidiu la Tomis, pe tarmul Marii Negre, transformat in alegorie a exilului si a explorarii unui spatiu marginal, prin care se produce transformarea artistului „literelor” in maestru al metamorfozelor scrierilor din cartea naturii. Acesta trece, prin experienta suferintei si a cunoasterii, prin descifrarea enigmelor existentei unui „copil” al padurii, oglinda a propriului sau sine, de la conditia precara a pribegiei incarcata de melancolie la impacarea cu spatiul cel nou, prin care i se ofera sansa regenerarii interioare, a rascumpararii erorilor, a recuperarii memoriei pierdute, a intregirii fiintei, a revelatiei divinitatii.
Cartea este o rescriere imaginara a aventurii lui Ovidiu la Tomis, un „jurnal” al poetului in exil, recompus in cheie moderna, astfel incat, in Australia, de pilda, ea a fost interpretata ca fictiune prin care experientei traumatizante a dislocarii si exilului i se recunoaste valoarea existentiala si initiatica, caci trairea unui „nou inceput” intr-o lume noua si despartirea de lumea cea veche (Europa!) inseamna, implicit, pentru cei „exilati”, o sursa de creativitate sporita si formarea unei legaturi afective cu noua lor patrie. Astfel, cartea a fost perceputa si ca o binevenita „lectie” a exilului, prin care aspectele pozitive si formatoare de identitate ale vietii in spatii pana recent respinse ca prea „marginale”, sub domnia „tiraniei distantei”, capata consistenta ideatica si substanta narativa.