Oameni de unica folosinta - Sorin Lucaci

 

Lucian Vasilescu: „Ambalat”, ca si precedentele, intr-un titlu incitant, acest volum al lui Lucaci are, in opinia mea, valoarea unui certificat de absolvire, summa cum laude, a probei de maturitate poetica. Si asta pe o tema care, pe cat pare de la indemana, pe atat este de dificila: poemul de dragoste. 
Gheorghe Grigurcu: Slavind, gituit de emotie, „preaplinul de viata”, inima care se ascunde „pina si-n rotula genunchiului”, farfuriile „pline de dragoste”, Sorin Lucaci are aerul unui participant la o cursa in care pariaza pe viata intuita precum o conditie sine qua non a poeziei. Succesul acesteia depinde de rezultatul cursei. Ori viata ori neantul, caci in „cavitatea intesata de pasari fara nume” care e inima, „incepe si se sfirseste totul”. 
Angela Furtuna: Desi centrat pe o critica a post-modernitatii (« oameni de unica folosinta »), acest volum il recomanda pe Sorin Lucaci pentru unul din – ismele in statu nascendi ce pot fiinta dupa reintrarea modernitatii in joc. Accentul cade pe avertismentul profund nelinistitor, apocaliptic, cand recomanda poetilor sacrificiul total, caci nu se poate merge mai departe decat „Dupa ce ai scos toata dragostea din tine/ Cum scoti pamantul jilav dintr-o groapa”.