Ostrovul Invierii. Roman in versuri - Aura Christi

din cale afara, cand e prea tarziu
sa fugi, sa speri, sa fii, sa nu mai fii
in miezul lor de foc, in care esti viu,
sunt vie, ca intr-o tornada suntem.
Nu stim de unde vin, de unde vii.

Iubesti, iubesc. Prinsi suntem
in iuresul nebun. De o tornada
supti ireversibil, spre cer alunecam
de pe o limita pe alta. Si-o stanca, din
clipa-n clipa, sta peste noi sa cada.

„Poezia Aurei Christi exploreaza «subterana dinlauntru» intr-o atmosfera plina de mister, emotie si cuvinte, precum «picteaza fulgere la asfintit». Pentru Christi, «inima stie totul», iar magia poetului, «in lumina vie, inceata», te poarta «pe aripa ei mare, stravezie» spre locul, in care «ramai ochi in ochi cu Dumnezeu». O poezie de mare forta lirica si imaginatie debordanta.”
Adam J. Sorkin (SUA)

„Iata, in cuvintele Aurei Christi, curgand abundent, din surse ascunse, fluidul vivifiant al poeziei, sa nu ne temem de retorica majusculelor, al marii Poezii.”
Nicolae Balota (Franta)

„Marea literatura se naste din pornirea de a explora necunoscutul dincolo de limitele lui perceptibile, de a-si apropia cat mai mult acea realitate suprema nesustinuta de conceptele rationale, de investigatia empirica. Unii poeti, precum Aura Christi, au un nume pentru aceasta Realitate misterioasa – Dumnezeu, pe care o reconstruiesc dupa cum le dicteaza intuitia si imaginatia, oferind propria versiune despre divinitate. Zeu inainte de a fi Dumnezeu, pentru Aura Christi Dumnezeu este confesorul caruia i se destainuie fara nicio retinere, impartasindu-i spaimele, disperarea si sperantele, cerandu-i sfatul. Dumnezeu pare sa-i raspunda si din acest dialog se naste o poezie capabila sa infrunte inteligenta secolului XXI, tot mai pragmatica, tot mai sceptica si mai saraca din punct de vedere cultural.”
Petru Iamandi (Romania)

 

„Eu am incercat sa exprim unitatea mistica a fiintei – tot la cincizeci de ani – atat in Geniul inimii, cat si in partea a treia a celuilalt roman in versuri, un roman-psalm – Ostrovul Invierii –, intitulata Prin ochii lui Adam, prin ochii Evei. Drumul pana la acest varf l-am parcurs ca si cum as fi escaladat un platou montan la suprafata monoton, greu accesibil, extrem de periculos, impanzit de capcane ascunse ochiului; e ca si cand inaintam printr-un abis adanc, vazut ca un infern transformat, din timp in timp, in rai; incredibil, deci, adevarat e ca nu ma mai opream din cantat, in timp ce plonjam din ce in ce mai adanc in mine insami, negasind forta de a opri cantecul azvarlit pe hartie din nevoia de a ma elibera din iuresu-i de o intensitate care ma facea sa simt cum mi se dizloca plamanii, fiinta intreaga in miezul arzand al acelui vortex, al acelei tornade de gratie. Un platou montan, asadar. Un platou-miracol. Un varf minunat. Sa-i spun Fujiyama, Acoperisul Lumii sau Varful Omul?
Cum sa multumesc pentru o asemenea experienta, care e de mirare ca nu m-a ucis si fara care eu n-as mai fi fost eu insami? Limpede e ca frumusetea e de o lacomie neverosimila, dotata cu forta de a ucide. Salvarea e o sansa revenita celor putini. Alesilor intre alesi.”
Aura Christi