Descriere
Prezentare scurtă:
Cărțile aduc în prim-plan modul în care era percepută femeia, prin intermediul literaturii, în România, cu
precădere în perioada interbelică. Prin ochii bărbatului care scria despre ea, femeia devenea ori muză, iubită, adorată, ori mamă, gospodină, copilă, dar niciodată eroină, niciodată, sau aproape niciodată, văzută ca o persoană cu un caracter puternic, independentă, care țese propriile povești în jurul ei, fără a fi țesute de alții.
Descriere:
Recuperată târziu ca operă importantă a canonului interbelic, Ioana este poate cartea cea mai proustiană – adaptată la fondul și la tramele autohtone –
dintre toate romanele cu astfel de ambiţii scrise de prozatorii români în epocă.
Romanul e o excepţie în literatura noastră, propunând un personaj feminin cu atribute bine individualizate, ce e mai degrabă un agent activ (nu pasiv) în cadrul cuplului protagonist. În plus, autorul reușește să scoată parţial povestea Adulterinei din cadrele strâmte și clișeizate ale literaturii vremii.
Rusoaica e un roman pe măsura timpului în care a apărut. Reconfortant pentru publicul interbelic, el îl reasigură pe cititor de faptul că acțiunile omenești, chiar și cele aflate sub învelișul complex al culturii (aici: fuga după Rusoaica din romanele rusești), sunt naturale și primare – și că instinctul sexual agresiv-irațional și, implicit, relațiile inegale dintre genuri fac parte din acestea.
Femei este prima scriere ficțională relevantă a lui Mihail Sebastian, cartea care începe să-i construiască un public format – o atestă și jurnalul său – în bună parte din femei. Felul în care Sebastian reprezintă femeile aici poate susține acuzația de misoginism. Ele apar de regulă în ipostaze pasive, având un statut aproximat prin cel al plantelor sau al obiectelor, sau fiind identificate ca simple anexe ale bărbaților.
Despre autori: Scriitor, romancier și eseist.
Anton Holban (10 februarie 1902 Huși – 15 ianuarie 1937 București). A urmat cursurile Facultății de Litere din București, secția limba și literatura franceză. A frecventat cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul, unde a citit povestiri și fragmente din romane. A debutat în anul 1928 în revista lui Liviu Rebreanu, Mișcarea literară, cu articole despre monumentele de artă românească veche, iar în 1929 a publicat Romanul lui Mirel, la Editura Ancora. Un an mai târziu, pe scena Teatrului Național din București, a avut loc premiera piesei Oameni feluriți. A publicat romane (O moarte care nu dovedește nimic, Parada dascalilor, Ioana) studii, nuvele incluse în volumul Halucinații și eseuri.
Gib Mihăescu (23 aprilie 1894, Drăgășani – 19 octombrie 1935), pe numele său adevărat Gheorghe Mihăilescu, a făcut liceul la Craiova, iar apoi, în 1917, ca proaspăt absolvent la școlii de ofițeri de infanterie de la Iași, a fost înrolat în armată și participă la luptele crâncene de la Mărășești-Mărăști-Oituz, fiind și decorat pentru acte de
bravură. Ca mulți alți scriitori, a profesat ca avocat, la Chișinău și Drăgășani. A fost unul dintre întemeietorii revistei neotradiționaliste Gândirea. A debutat cu un volum de nuvele, La Grandiflora (1928). Proza lui, în general interesată de erotism dus până la obsesie, este interesantă și astăzi, cu precădere romanul Rusoaica (1933), probabil cea mai bună scriere a sa.
Mihail Sebastian (18 octombrie 1907 – 29 mai 1945) pe numele adevărat Iosef M. Hechter, romancier, dramaturg, eseist şi publicist român. A urmat cursurile Facultății de Drept şi ale Facultății de Filozofie ale Universităţii din Bucureşti, după care încearcă, fără succes, să-şi ia doctoratul la Paris. Lucrează ca secretar la o importantă casă de avocatură din epocă, fiind şi avocat pledant. Debutează în 1926 cu versuri în revista ieşeană Lumea şi, în publicistică (sub pseudonimul Mihail Sebastian), la ziarul Politica. În 1932 îi apare primul volum, Fragmente dintr-un carnet găsit, iar un an mai târziu, pseudoromanul Femei. Mai publică De două mii de ani..., cu o prefaţă de Nae Ionescu (1934), Oraşul cu salcâmi (1935) şi Accidentul (1940). Se impune în viaţa literară ca dramaturg cu piesele de teatru Jocul de-a vacanța, Steaua fără nume, Ultima oră (ulterior ecranizate) şi Insula (neterminată).