Descriere
Daruind vei dobandi + CD
Seria de autor „N. Steinhardt” apare in coeditare cu Manastirea „Sfinta Ana” Rohia.
Editie ingrijita, note, studiu introductiv si referinte critice de Stefan Iloaie
Repere biobibliografice de Virgil Bulat
Indici de Macarie Motogna
Volumul contine CD audio cu Predica la Duminica Ortodoxiei
Volumul reprezinta o sinteza a textelor si a gindirii teologice ale lui Steinhardt, dar si o incununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic si eseist increstinat in inchisoarea de la Jilava si calugarit la Manastirea Rohia din Maramures.
„Volumul de cuvintari al parintelui Nicolae Delarohia(N. Steinhardt) reprezinta o sinteza a textelor si a gindirii sale teologice, dar si o incununare a tuturor scrierilor cunoscutului critic si eseist increstinat in inchisoarea de la Jilava si calugarit la Manastirea Rohia din Maramures. Cuvintarile parintelui Nicolae sint mai mult decit predici sau omilii in sensul propriu al termenilor. Nu doar stilul, ci mai ales continutul, tipul de abordare, incursiunile in alte domenii, exemplele din diferite discipline, citatele din cei mai diversi autori fac din ele ceea ce specialistii au numit «eseu teologic». Desi intocmite si scrise fragmentar, la distante mari de timp una de alta, cuvintele de credinta alcatuiesc un mozaic tematic bogat si isi regasesc unitatea in intentia de construire a unui indrumar teoretic, dar mai ales practic al crestinului autentic si neidealizat, sincer si nefatarnic, atent cu sine, dar si cu ceilalti.”(Stefan Iloaie)
Jurnalul fericirii
„Am intrat in inchisoare orb (cu vagi strafulgerari de lumina, dar nu asupra realitatii, ci interioare, strafulgerari autogene ale beznei, care despica intunericul fara a-l risipi) si ies cu ochii deschisi; am intrat rasfatat, razgaiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemultumit, ies cunoscand fericirea; am intrat nervos, suparacios, sensibil la fleacuri, ies nepasator; soarele si viata imi spuneau putin, acum stiu sa gust felioara de paine cat de mica; ies admirand mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies impacat: cu cei carora le-am gresit, cu prietenii si dusmanii mei, ba si cu mine insumi.“ - N. Steinhardt
„O carte splendida, amestec inextricabil de notatie cotidiana, amintire, confesiune, hermeneutica, humor, tragedie, istorie, universalitate, metafizica, fiziologie, citate de lectura... N. Steinhardt dovedeste aceeasi uluitoare forta de patrundere in adevarul lucrurilor dincolo de coaja groasa a locului comun. Literatura noastra s-a imbogatit cu o carte de prima mana, la care vom simti nevoia sa ne intoarcem nu o data, in clipe de restriste, dar si de bucurie.“ - Nicolae Manolescu
Varia. Volumul 2
Din acest imbold putem, fara grija ori ezitari, deduce o regula generala. Artistul, intentionat sau nu, scoate materia in evidenta, ii da o stralucire (o acuitate) superioara celei de care se invredniceste in realitate. I se inchina, o exalta.
Nu astfel si pictorul Stefan Ramniceanu, a carui expozitie la galeria Orizont din Bucuresti (octombrie 1985) il infatiseaza peremptoriu ca pe o abatere de la constatarea mentionata mai sus.
Materia, in tablourile sale, se arata potolita, estompata, stearsa, as zice, daca nu m-as teme sa nu fie luat calificativul in sens peiorativ. Mai precis e a spune ca se manifesta discret.
Ori si mai precis ca apare invaluita de o lumina lina, spiritualizata, discontinua. Asa fiind, in modul acesta scaldata intr-o ambianta-aura care imblanzeste si incetoseaza, materia se ofera intr-o a cincea, post-plasmatica stare a sa, unde la contururi se inlatura tot ce este asprime si prea multa neclintire, iar din plinatate tot ce este greutate, gravitatie, povara, negatie.
Ceea ce nu inseamna ca-si pierde din vigoare si prestanta. Dimpotriva, atrage si capteaza nu mai putin decat ostentativele volume cubiste ori aprinsele culori ale fauvistilor. Nu piere nimic din vitalitatea ei, din capacitatea ei fascinatorie.
Numai ca e o materie rafinata si rarefiata, subtila si limpezita, puternic incopciata celei mai curate traditii a picturii si sculpturii romanesti, dintotdeauna atrase — ca si teoretizarea lor etico-estetica — de ce este sens si duhovnicie in corporalitate: de la Ion Andreescu la Horia Bernea...
CUPRINS:
Nota asupra editiei (Florian Roatis)
Repere biobibliografice (Virgil Bulat)
Un hermeneut al sufletului romanesc: N. Steinhardt (Florian Roatis)
Cronici, eseuri, insemnari, texte autobiografice, raspunsuri la anchete literare
Arta naiva si psihologia
Andre Breton si pictura
Intre Kafka si Buzzati
Gericault, gorgone, categorii
Revista revistelor
Fantezie ori profetie?
Schoenberg, pictor
Arta si canoane
Sub semnul lui Edgar Allan Poe
Centenarul lui G. K. Chesterton
Caderea Troiei si Amurgul zeilor
Rousseau
„Taxon, baiete, zise genialul detectiv, adu-mi o tuica sa ma incalzesc'
Un matematician din veacul al XIII-lea (ori din al XX-lea?)
...
Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia
In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).
Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.
Varia. Volumul 1
Primul volum Varia din cadrul Integralei Steinhardt recupereaza, in primul rand, doua texte aflate in arhiva Manastirii «Sfanta Ana» Rohia, din care autorul a publicat, de-a lungul timpului, cateva fragmente carora le-a conferit – prin unele demersuri de revizuire – statutul unor articole autonome. Este vorba de doua dactilograme, intitulate Andre Gide si Post Bellum, care in proportie de doua treimi sunt inedite. In al doilea rand, am inclus aici articolele publicate de N. Steinhardt in revista Liceului «Spiru Haret», Vlastarul, in Adevarul, Victoria, Lumea, Viata sociala CFR si Contemporanul in perioada 1928-1948 si care apar pentru prima data in volum. In Addenda figureaza textele cuprinse in rubrica «Da si Nu», precum si «Programul Facultatii de Filosofie pe anul 1955» – parodie prin care este vizata «Tanara Generatie» –, recuperate din Revista burgheza, care, desi nesemnate, il indica drept autor, atat prin stil, cat si prin continut, pe N. Steinhardt, iar la final – un fragment de jurnal steinhardtian din deceniul patru al secolului trecut. - Florian Roatis