Descriere
Traducere si note de Dinu Flamand si Anca Milu Vaidesegan
Prefata de Dinu Flamand
Prefata de Dinu Flamand
„Munca mea consta in a scrie pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa. Eu nu fac romane, nu spun povesti, nu pretind sa distrez pe cineva, nici sa fiu amuzant, nici sa fiu interesant; vreau numai ca pietrele sa devina mai usoare ca apa. [...] M-am simtit fericit in Transilvania, in munti. Pe inaltimile de acolo pietrele isi mai pierdusera din greutate, dar mai aveam inca nevoie de mult timp, deoarece cuvintele sunt foarte lente si dureaza pana reusesc sa impregneze lucrurile, intra greu in ele; ideea despre moartea mea incepe sa semene cu moartea mea. Uneori corpul meu ingheata, alteori cate o piatra se ridica. Insa multe dintre ele inca lipsesc. Cand toate vor deveni mai usoare ca apa, atunci da, pot sa fiu citit, fiindca am scris ceea ce era necesar sa scriu." - António Lobo Antunes
„Cred ca e cel mai bun lucru pe care l-am scris pana acum“, declara António Lobo Antunes despre noul sau roman, Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa, al 22-lea din cariera marelui autor portughez, poate cea mai complexa dintre operele sale. Cartea, o aventura intelectuala si senzoriala in 23 de capitole cu un minimum de punctuatie – de fapt, 23 de fraze ample, numite de critica „versete poetice“ –, ofera o experienta de lectura inedita si o poveste cutremuratoare: un tanar sublocotenent aduce din Angola un baiat de culoare, un orfan, pe care il adopta impreuna cu sotia lui. Peste 40 de ani, ca intr-un ecou al faptelor tatalui, fiul va comite o crima. Razboiul, imposibilitatea iertarii, rasismul, moartea, iubirea sunt tot atatea teme ale unei proze careia emotia ii confera ritmul unei adevarate cantate.
ANTÓNIO LOBO ANTUNES s-a nascut in 1942 la Benfica, acum un cartier al Lisabonei. Este de formatie medic psihiatru, urmand traditia familiei, dar din 1985 s-a dedicat exclusiv scrisului. In timpul razboiului colonial a fost inrolat intre 1971 si 1973 in Angola ca medic militar, experienta traumatizanta, care a devenit o tema predilecta a prozei sale. Debuteaza in 1979 cu romanul Memória de Elefante. Urmeaza o serie de romane care il consacra drept cel mai important autor contemporan portughez, printre care: Os Cus de Judas (1979), Conhecimento do Inferno (1980), Fado Alexandrino (1983), Intoarcerea caravelelor (As Naus, 1988; Humanitas, 2003), Ordinea naturala a lucrurilor (A Ordem Natural das Coisas, 1992; Humanitas Fiction, 2008), A Morte de Carlos Gardel (1994), Manualul inchizitorilor (O Manual dos Inquisidores, 1996; Humanitas, 2005), O Esplendor de Portugal (1997), Cuvant catre crocodili (Exortaçao aos Crocodilos, 1999; Humanitas, 2004), Nao Entres Tao Depressa Nessa Noite Escura (2000), Que Farei Quando Tudo Arde? (2001), Buna seara lucrurilor de pe aici (Boa Tarde às Coisas Aqui em Baixo, 2003; Humanitas, 2006), O Meu Nome é Legiao (2007), Arhipelagul insomniei (O Arquipélago da Insónia, 2008; Humanitas Fiction, 2011), Pe raurile ce duc… (Sôbolos Rios Que Vao, 2010; Humanitas Fiction, 2018), Nao É Meia Noite Quem Quer (2012), Caminho Como Uma Casa Em Chamas (2014), Para Aquela que Está Sentada no Escuro à Minha Espera (2016), Pana ce pietrele vor deveni mai usoare ca apa (Até Que as Pedras Se Tornem Mais Leves Que a Água, 2017; Humanitas Fiction, 2019). In 2014 Humanitas Fiction a publicat Inima inimii, o selectie din cronicile antuniene. Opera lui António Lobo Antunes a fost recompensata cu prestigioase premii si distinctii literare internationale, printre care Premiul France Culture (1996 si 1997), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura (2000), Premiul Uniunii Latine si Premiul Ovidius (2003), Premiul Ierusalim (2005), Premiul Camões (2007), Premiul Juan Ruflo, Premiul José Donoso si Premiul FIL de Literatura in Limbi Romanice (2008), Premiul International Nonino (2014), Premiul Bottari Lattes Grinzane - sectiunea La Quercia (2018). Cartile sale sunt traduse in peste 30 de limbi.