Descriere
Traducere de Marius Dobrescu
Papusa este cartea dedicata celei mai apropiate fiinte din viata scriitorului, pe care, in mod paradoxal, Kadare declara ca nu a inteles-o niciodata pe deplin. O calatorie emotionala spre tineretea si copilaria acestei figuri insondabile, de-a lungul careia autorul isi descopera treptat povestea propriei deveniri.
Intorcandu-se in realitatea apasatoare a orasului natal, Gjirokastra, scriitorul patrunde in intimitatea relatiilor unei familii albaneze tipice, o lume plina de mister si eresuri medievale. De traditii crude si blandete. De iubire neimpartasita si naivitati revoltatoare. Printre randuri, asa cum ne-a obisnuit, Kadare scrie cronica violenta a intrarii si iesirii Albaniei din comunism. Papusa este, in primul rand, o carte autobiografica, sincera si duioasa, iar personajul in jurul caruia se circumscrie aceasta constructie baroca, fina si lunecoasa ca matasea, nu e altcineva decat Hatidje Dobi, mama scriitorului.
ISMAIL KADARE s-a nascut la Gjirokastra, in Albania, in 1936. A absolvit filologia la Tirana si si-a continuat studiile la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova. A debutat la optsprezece ani cu un volum de poezie, Inspiratii juvenile, caruia ii urmeaza in 1957 un al doilea, Visari. Trecerea la proza o face in 1963 cu romanul Generalul armatei moarte, care-i aduce notorietatea internationala. In anii urmatori publica romane si numeroase volume de povestiri, dobandind o reputatie greu de egalat in lumea literara: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronica in piatra (1971; Humanitas Fiction, 2012), O capitala in noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii insingurari (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978, Humanitas Fiction, 2015), Firida Rusinii (1978), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfarsitul toamnei (1988). In 1990 Kadare primeste azil politic in Franta si pana in 2001 locuieste la Paris, perioada in care ii apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile inghetate din martie (2000). In 2001 Kadare se intoarce in Albania. Continua sa scrie romane care se bucura de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Vremea nebuniei (2005; Humanitas Fiction, 2012), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemata (2009; Humanitas Fiction, 2013), Papusa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Volumul Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) contine cinci dintre cele mai importante nuvele istorice ale sale. Ismail Kadare este si autorul unor eseuri, scrieri de memorialistica, precum si al cartii-document Moartea care ne-a unit (1998), despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie. Este recompensat cu numeroase premii si distinctii literare, printre care Prix Mondial Cino Del Duca (1992), primul Man Booker International Prize (2005) si Jerusalem Prize (2015). Pe 1 ianuarie 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, in grad de Comandor. Opera sa, nominalizata frecvent la Premiul Nobel, este tradusa in peste patruzeci de tari.