Descriere
Lucrarea „Parintele Hrisostom Danila – Matematicianul vietii traite in Hristos” – cu o prefata analitica semnata de distinsul Prof. univ. dr. Nicu Gavriluta, decanul Facultatii de Filosofie din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” – Iasi, este o carte de suflet, urzita in memoria Parintelui Hrisostom la implinirea unui an de la stramutarea sa la cele vesnice.
Lucrarea cuprinde doua parti. In prima parte sunt 20 de evocari ale fostilor colegi din corpul profesoral sau elevi de la scoala din Ghermanesti si ale unor fii duhovnicesti, care din dragoste filiala l-au evocat in scris pe parintele lor spiritual. Partea a doua cuprinde 22 de predici, intitulate Farame din preaplinul sufletului sau, primite spre publicare de la nepotii parintelui din Bucuresti.
Precizez ca aceste predici pastreaza originalitatea, limbajul arhaic ardelenesc si sarmul autorului; sunt redate asa cum au fost rostite de sfintia sa, fara nici o interventie pe text din partea noastra.
Prin evocarile in discutie, semnatarii acestora au incercat, unii, sa-i reconstituie, prin excelenta, profilul profesorului de matematica, or, altii, pe cel spiritual, dobandit la scoala cincizecimii marilor parinti duhovnici de la Manastirea Slatina: Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Petroniu Tanase, Evghenie Pojoga; sigur, dupa o prealabila pregatire duhovniceasca, ca mirean, in anturajul Parintelui Hrisostom Postolache, staretul iscusit si intelept al Schitului/Manastirii Bucium, sau al parintilor Roman Braga, Vartolomeu Dolhan, Daniel Sandu Tudor si altii, pe care sfintia sa i-a cunoscut inca de pe vremea in care preda la o scoala din Municipiul Iasi, inainte de a se fi dus la manastire.
Decretul 410, din 1 octombrie 1959, l-a gasit la Manastirea Slatina, in ascultarea de secretar al Parintelui Cleopa Ilie, staret la acea vreme; suferintele cauzate de efectele acelui decret nu l-au ocolit ci, dimpotriva, parintele a gustat pe deplin din acestea, alaturi de miile de calugari si calugarite umiliti, batjocoriti, torturati fizic, psihic, moral si intelectual si in cele din urma scosi din manastiri de fiara comunista si trimisi sa se angajeze in campul muncii. Peste patru mii de monahi si monahii au fost supusi amintitului decret. In atari situatii, multe manastiri au fost pustiite, devenind filiale ale parohiilor, peste 100 au fost desfiintate si inchise, iar altele au fost transformate in sanatorii, azile, puscarii, sedii pentru C. A. P.-uri, magazine satesti. Nimeni si nimic nu a putut opri furia nelegiuirilor impotriva monahilor – numiti „armata neagra” – si a manastirilor, considerate principalele redute ale ortodoxiei romanesti.
Sigur, nu doar monahii si monahiile, carora li s-au alaturat si intelectualii de marca ai tarii, au trecut prin ciurul nemilos al comunistilor si al puscariilor comuniste, ci si multi dintre ierarhii Sfintei noastre Biserici, care nu s-au supus dispozitiilor primite – Mitropolitul Irineu Mihalcescu si Episcopii Pavel Serpe si Partenie Ciopron sunt doar cateva exemple –, au fost scosi din scaune si trimisi la manastiri, unde au fost omorati sau au murit sub ochiul vigilent al securitatii. In dictionarul „Biserica intemnitata. Romania: 1944-1989”, aparut in 1998 sub egida Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, din cele peste 2544 de nume, 1725 sunt ale unor preoti ortodocsi; in Studiul introductiv al respectivului dictionar sunt mentionati 31 de ierarhi ortodocsi scosi din scaun, sechestrati sau exilati; unii dintre ei au fost declarati morti in imprejurari suspecte. Sigur, avem convingerea ca, asa cum spunea Valeriu Gafencu, supranumit „Sfantul inchisorilor”: „Jertfele lor nu vor ramane fara rod!”
Revenind, Parintele Hrisostom, dupa ce a fost fortat sa plece din manastire, in 1959, sub pretextul ca ar fi un bolnav incurabil, a fost trimis ca profesor la Scoala din Ghermanesti, jud. Vaslui, undeva pe malul Prutului, unde a activat pana la pensie, adica pana-n anul 1984. Acolo, desi a fost monitorizat zilnic de oamenii securitatii, 24 de ore din 24, sfintia sa n-a renuntat nici o clipa la principiile sale sanatoase, mostenite de la parintii lui dragi, la crezul sau netarmurit in valorile spirituale ale neamului romanesc.
Perioada slujirii sfintiei sale la catedra este surprinsa in paginile evocarilor ce alcatuiesc prima parte din cuprinsul acestei carti, evocari pline de sensibilitate si recunostinta semnate atat de cei din stepena sa, cat si de cei carora sfintia sa le-a fost dascal. Recunostinta lor nu face decat sa ma bucure; slava Domnului ca inca mai exista oameni care stiu sa multumeasca binefacatorilor lor, celor care, intr-un fel sau altul, au contribuit la devenirea lor sociala, profesionala si spirituala! Dupa iesirea la pensie, in plina glorie comunista, Parintele Hrisostom, gratie bunavointei Preafericitului de pioasa amintire Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei, si a parintelui staret Elefterie Ciobanu, care l-a luat sub mantia protectoare a iubirii sale, ocrotindu-l de furia securitatii, s-a inchinoviat la Schitul/Manastirea „Duminica Tuturor Sfintilor” – Bucium, unde, dupa primirea harului preotiei, a slujit, ca preot si staret pentru o vreme, a predicat si s-a rugat pentru Neam si Tara pana la sfarsitul vietii sale, intamplat in luna septembrie, la ceas de seara – orele 19. 15, in ziua de praznuire liturgica a Sfintelor Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora a anului 2014.
Ca parintele a fost un om cu viata sfanta, organizata matematic in ritmul si cadenta fericirilor, asemenea Sfantului Antipa de la Calapodesti, de numele caruia se leaga inceputurile schitului Bucium, nu cred ca se indoieste cineva! Este suficient sa-i privesti fotografia de pe coperta acestei carti, realizata nu cu mult timp inainte de iesirea lui din aceasta lume, pentru a-ti da seama de acest adevar. De altfel, in Schitul/Manastirea „Duminica Tuturor Sfintilor” – Bucium au fost multi parinti cu viata sfanta, printre care: Arhim. Hrisostom Postolache, Ierom. Ieronim Gagea, Protos. Elefterie Ciobanu, Schimonahul Daniel Maticiuc, Monahul Calinic Vizitiu, Monahul Ioasaf Cazacu. Sunt parinti pe care i-am cunoscut si in anturajul carora am crescut din frageda copilarie.
Respectuoase multumiri se cuvin distinsei familii Anca si Dan Balan din Bucuresti, nepotii Parintelui Hrisostom, pentru ca mi-au incredintat spre publicare predicile rostite de sfintia sa in bisericuta schitului, precum si pentru evocarea insotita de cateva fotografii pastrate in arhiva de familie; doamnelor Gica Cosescu si Claudia Covaliu, care au fost movens-ul acestei lucrari, implicandu-se in cautarea si mobilizarea autorilor acestor evocari; domnisoarei Anca Covaliu, care, impreuna cu a sa mama, s-a ocupat de corectura acestei carti, precum si celor care au facut posibila publicarea acesteia: lector, redactor, tehnoredactor, designer, tipograf.
Dumnezeu, pentru rugaciunile Parintelui profesor Hrisostom Danila, sa rasplateasca fiecaruia – coordonator, narator sau cititor – dupa osteneala sa!
Lucrarea cuprinde doua parti. In prima parte sunt 20 de evocari ale fostilor colegi din corpul profesoral sau elevi de la scoala din Ghermanesti si ale unor fii duhovnicesti, care din dragoste filiala l-au evocat in scris pe parintele lor spiritual. Partea a doua cuprinde 22 de predici, intitulate Farame din preaplinul sufletului sau, primite spre publicare de la nepotii parintelui din Bucuresti.
Precizez ca aceste predici pastreaza originalitatea, limbajul arhaic ardelenesc si sarmul autorului; sunt redate asa cum au fost rostite de sfintia sa, fara nici o interventie pe text din partea noastra.
Prin evocarile in discutie, semnatarii acestora au incercat, unii, sa-i reconstituie, prin excelenta, profilul profesorului de matematica, or, altii, pe cel spiritual, dobandit la scoala cincizecimii marilor parinti duhovnici de la Manastirea Slatina: Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc, Petroniu Tanase, Evghenie Pojoga; sigur, dupa o prealabila pregatire duhovniceasca, ca mirean, in anturajul Parintelui Hrisostom Postolache, staretul iscusit si intelept al Schitului/Manastirii Bucium, sau al parintilor Roman Braga, Vartolomeu Dolhan, Daniel Sandu Tudor si altii, pe care sfintia sa i-a cunoscut inca de pe vremea in care preda la o scoala din Municipiul Iasi, inainte de a se fi dus la manastire.
Decretul 410, din 1 octombrie 1959, l-a gasit la Manastirea Slatina, in ascultarea de secretar al Parintelui Cleopa Ilie, staret la acea vreme; suferintele cauzate de efectele acelui decret nu l-au ocolit ci, dimpotriva, parintele a gustat pe deplin din acestea, alaturi de miile de calugari si calugarite umiliti, batjocoriti, torturati fizic, psihic, moral si intelectual si in cele din urma scosi din manastiri de fiara comunista si trimisi sa se angajeze in campul muncii. Peste patru mii de monahi si monahii au fost supusi amintitului decret. In atari situatii, multe manastiri au fost pustiite, devenind filiale ale parohiilor, peste 100 au fost desfiintate si inchise, iar altele au fost transformate in sanatorii, azile, puscarii, sedii pentru C. A. P.-uri, magazine satesti. Nimeni si nimic nu a putut opri furia nelegiuirilor impotriva monahilor – numiti „armata neagra” – si a manastirilor, considerate principalele redute ale ortodoxiei romanesti.
Sigur, nu doar monahii si monahiile, carora li s-au alaturat si intelectualii de marca ai tarii, au trecut prin ciurul nemilos al comunistilor si al puscariilor comuniste, ci si multi dintre ierarhii Sfintei noastre Biserici, care nu s-au supus dispozitiilor primite – Mitropolitul Irineu Mihalcescu si Episcopii Pavel Serpe si Partenie Ciopron sunt doar cateva exemple –, au fost scosi din scaune si trimisi la manastiri, unde au fost omorati sau au murit sub ochiul vigilent al securitatii. In dictionarul „Biserica intemnitata. Romania: 1944-1989”, aparut in 1998 sub egida Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, din cele peste 2544 de nume, 1725 sunt ale unor preoti ortodocsi; in Studiul introductiv al respectivului dictionar sunt mentionati 31 de ierarhi ortodocsi scosi din scaun, sechestrati sau exilati; unii dintre ei au fost declarati morti in imprejurari suspecte. Sigur, avem convingerea ca, asa cum spunea Valeriu Gafencu, supranumit „Sfantul inchisorilor”: „Jertfele lor nu vor ramane fara rod!”
Revenind, Parintele Hrisostom, dupa ce a fost fortat sa plece din manastire, in 1959, sub pretextul ca ar fi un bolnav incurabil, a fost trimis ca profesor la Scoala din Ghermanesti, jud. Vaslui, undeva pe malul Prutului, unde a activat pana la pensie, adica pana-n anul 1984. Acolo, desi a fost monitorizat zilnic de oamenii securitatii, 24 de ore din 24, sfintia sa n-a renuntat nici o clipa la principiile sale sanatoase, mostenite de la parintii lui dragi, la crezul sau netarmurit in valorile spirituale ale neamului romanesc.
Perioada slujirii sfintiei sale la catedra este surprinsa in paginile evocarilor ce alcatuiesc prima parte din cuprinsul acestei carti, evocari pline de sensibilitate si recunostinta semnate atat de cei din stepena sa, cat si de cei carora sfintia sa le-a fost dascal. Recunostinta lor nu face decat sa ma bucure; slava Domnului ca inca mai exista oameni care stiu sa multumeasca binefacatorilor lor, celor care, intr-un fel sau altul, au contribuit la devenirea lor sociala, profesionala si spirituala! Dupa iesirea la pensie, in plina glorie comunista, Parintele Hrisostom, gratie bunavointei Preafericitului de pioasa amintire Teoctist, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Sucevei, si a parintelui staret Elefterie Ciobanu, care l-a luat sub mantia protectoare a iubirii sale, ocrotindu-l de furia securitatii, s-a inchinoviat la Schitul/Manastirea „Duminica Tuturor Sfintilor” – Bucium, unde, dupa primirea harului preotiei, a slujit, ca preot si staret pentru o vreme, a predicat si s-a rugat pentru Neam si Tara pana la sfarsitul vietii sale, intamplat in luna septembrie, la ceas de seara – orele 19. 15, in ziua de praznuire liturgica a Sfintelor Mucenite Minodora, Mitrodora si Nimfodora a anului 2014.
Ca parintele a fost un om cu viata sfanta, organizata matematic in ritmul si cadenta fericirilor, asemenea Sfantului Antipa de la Calapodesti, de numele caruia se leaga inceputurile schitului Bucium, nu cred ca se indoieste cineva! Este suficient sa-i privesti fotografia de pe coperta acestei carti, realizata nu cu mult timp inainte de iesirea lui din aceasta lume, pentru a-ti da seama de acest adevar. De altfel, in Schitul/Manastirea „Duminica Tuturor Sfintilor” – Bucium au fost multi parinti cu viata sfanta, printre care: Arhim. Hrisostom Postolache, Ierom. Ieronim Gagea, Protos. Elefterie Ciobanu, Schimonahul Daniel Maticiuc, Monahul Calinic Vizitiu, Monahul Ioasaf Cazacu. Sunt parinti pe care i-am cunoscut si in anturajul carora am crescut din frageda copilarie.
Respectuoase multumiri se cuvin distinsei familii Anca si Dan Balan din Bucuresti, nepotii Parintelui Hrisostom, pentru ca mi-au incredintat spre publicare predicile rostite de sfintia sa in bisericuta schitului, precum si pentru evocarea insotita de cateva fotografii pastrate in arhiva de familie; doamnelor Gica Cosescu si Claudia Covaliu, care au fost movens-ul acestei lucrari, implicandu-se in cautarea si mobilizarea autorilor acestor evocari; domnisoarei Anca Covaliu, care, impreuna cu a sa mama, s-a ocupat de corectura acestei carti, precum si celor care au facut posibila publicarea acesteia: lector, redactor, tehnoredactor, designer, tipograf.
Dumnezeu, pentru rugaciunile Parintelui profesor Hrisostom Danila, sa rasplateasca fiecaruia – coordonator, narator sau cititor – dupa osteneala sa!