Piele de magar -Cartonata

Cu mult timp in urma, pe cand nu existau povesti, pe cand plopul mai facea pere si rachita micsunele, pe cand lupii si mieii se sarutau fara a se incaiera, iar musca scria pe perete. Cam prin acele vremuri, traia un mare imparat care isi dorea o multime de copii. Sotia sa, imparateasa, ii daruise insa o singura fiica. La fel de deosebita ca si mama sa, fata se nascuse cu o stea in frunte. Era frumoasa si zglobie si insenina viata tuturor celor din imparatie. Fericitele zile ale copilariei au trecut si cand printesa a ajuns adolescenta  imparateasa cazu la pat si muri. Ultima ei dorinta a fost aceea ca sotul ei sa nu ramana  pustnic si sa -si gaseasca o sotie potrivita. Dar, cu limba de moarte, puse conditia ca urmasa sa sa aiba acelasi numar cu ea la condur. Imparatul isi adora sotia si, cu lacrimi in ochi, ii jura ca ii va respecta ultima dorinta, desi nu -si dorea de fel sa se mal insoare. Muri imparateasa si, timp de un an, toata lumea o planse. Dar, dupa implinirea anului, sfetnicii de vaza ai curtii au inceput sa-I bata la cap pe imparat sa-si gaseasca o pereche. El, insa, macinat de amintiri, se tot impotrivea cu diferite argumente. Pana la urma, vazand ca nu mai are incotro, imparatul chema doi mesageri ai curtii si ii imputernici sa-i caute o sotie avand piciorul pe masura condurului raposatei. Mesagerii strabatura tari intregi cautand o femeie careia sa i se potriveasca acel condur. In van insa. Condurul nu se potrivi nici fetelor, dar nici altor femei din imparatie, nici macar slujnicelor. Imparatul nu era insa nici pe departe necajit, caci nu-si mai dorea nicio sotie. El puse condurul imparatesei pe masa din marea sala a Sfatului si cine dorea nu avea decat sa-I probeze.

Nr. de pagini: 16
Anul aparitiei: 2008