Descriere
Traducere din limba engleza de Antoaneta Ralian
Plexus este al doilea roman din trilogia Rastignirea trandafirie, scrisa de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisa in Statele Unite ale Americii si publicata la Paris intre 1949 si 1960.
Romanul Plexus (1953) este cel de-al doilea volum al trilogiei Rastiginirea trandafirie si contine cea mai ampla descriere a valorilor, credintelor, opiniilor si deciziilor de viata ale scriitorului, in lupta sa pentru supravietuire in New Yorkul dinaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial. Mai mult decit un roman, Plexus este confesiunea unui personaj fascinant – atit in momentul "crucificarii” sale, cit si mai tirziu, cind controversata trilogie era deja scrisa – sub forma unei avalanse de emotii, idei, viziuni si cosmaruri despre om si locul sau precar in societatea secolului XX, in care arta pare sa fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolita a lui Miller il face sa abordeze orice subiect si orice aspect al existentei, fara limite sau tabuuri; tot ce inseamna viata este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandrete, insa intotdeauna cu umor.
"Plexus este volumul central al trilogiei Rastignirea trandafirie, in care ni se ofera cea mai detaliata descriere a valorilor, credintelor, opiniilor si judecatilor lui Miller, asa cum au evoluat acestea pe parcursul a doua decenii. Dar, mai mult decit atit, Plexus este un conglomerat uluitor de emotii, idei, viziuni si cosmaruri privitoare la natura si societatea umana in secolul XX, cu arta servind drept principiu unificator sau, poate, drept unic refugiu al sufletului. Nu exista absolut nici un subiect despre care Miller sa nu poata si sa nu vrea sa vorbeasca, pe care sa nu-l evalueze cu autoritatea conferita de statura sa intelectuala. El este, probabil, cel mai cultivat dintre scriitorii americani ai generatiei lui, cel mai deschis fata de idei si sentimente, un admirator fervent al vietii in toate aspectele ei si, totodata, un critic necrutator al epocii al carei martor este.” (Maxwell Geismar)
"Atunci cind Miller se poate desfasura in voie, talentul sau de povestitor este inegalabil...” (The New Yorker)
"Daca solutia vietii este aceea de a fi traita, atunci s-o traim, s-o traim din abundenta. Maestrii vietii nu se gasesc in carti. Ei nu sint figuri istorice. Ei sint situati in eternitate si ne roaga intruna sa ne alaturam lor, in eternitate.” (Henry Miller)
"Peste prapastia dintre omul primitiv, care participa in chip mistic, si omul contemporan, care nu poate comunica decit prin mijlocirea intelectului steril, nu poate exista decit puntea unui tip de om nou, omul cu o constiinta cosmica. Inteleptul, profetul, vizionarul, acestia toti vorbesc in termeni apocaliptici. Inca de timpuriu,? putini? au incercat sa treaca dincolo. Unii, fara indoiala, au reusit – si vor ramine pentru totdeauna dincolo de cursa de soareci.” (Henry Miller)
Henry Valentine Miller (1891-1980) s-a nascut in Yorkville, New York, intr-o familie de origine germana. Si-a petrecut anii de scoala in Brooklyn, intre 1909 si 1924 a incercat sa lucreze in atelierul de croitorie al tatalui sau, a trecut prin greutati, slujbe prost platite, in medii dominate de saracie si mediocritate. Hotarit sa se apuce de scris, la treizeci de ani pleaca la Paris, unde isi petrece urmatorul deceniu. Se imprieteneste cu scriitorul Lawrence Durrell si o cunoaste pe Anaïs Nin, cu care se va si casatori. In 1934 scrie Tropicul Cancerului, un roman cu tenta autobiografica in care povesteste despre primii sai ani la Paris, incercati si aventurosi; devine faimos pentru descrierile sale realiste si cistiga stima unor autori precum T. S. Eliot si Ezra Pound. Desi multi cititori ai romanului sint revoltati de prezenta pasajelor erotice explozive, cartea ajunge celebra. Tot in anii ’30 publica Primavara neagra si Tropicul Capricornului. In 1940, Miller se intoarce in America si se stabileste in Big Sur, California pentru urmatorii douazeci de ani. Scrie alte citeva volume, critice la adresa Americii si de un deosebit umor; din aceasta perioada dateaza si capodopera sa, trilogia Rastignirea trandafirie, alcatuita din Sexus (1949); Plexus (1953) si Nexus (1960). In anii ’60 incep sa-i apara si in America primele romane, iar Miller ajunge peste noapte un idol printre scriitorii americani, pentru stilul aparte si ideile sale ce submineaza preceptele morale foarte stricte ale vremii, precum si formulele scriiturii moderniste.
Plexus este al doilea roman din trilogia Rastignirea trandafirie, scrisa de Henry Miller pe parcursul a zece ani, interzisa in Statele Unite ale Americii si publicata la Paris intre 1949 si 1960.
Romanul Plexus (1953) este cel de-al doilea volum al trilogiei Rastiginirea trandafirie si contine cea mai ampla descriere a valorilor, credintelor, opiniilor si deciziilor de viata ale scriitorului, in lupta sa pentru supravietuire in New Yorkul dinaintea izbucnirii Primului Razboi Mondial. Mai mult decit un roman, Plexus este confesiunea unui personaj fascinant – atit in momentul "crucificarii” sale, cit si mai tirziu, cind controversata trilogie era deja scrisa – sub forma unei avalanse de emotii, idei, viziuni si cosmaruri despre om si locul sau precar in societatea secolului XX, in care arta pare sa fie singurul refugiu al sufletului. Curiozitatea nepotolita a lui Miller il face sa abordeze orice subiect si orice aspect al existentei, fara limite sau tabuuri; tot ce inseamna viata este admirat, criticat, ironizat, evaluat din toate unghiurile, uneori cu cruzime, alteori cu tandrete, insa intotdeauna cu umor.
"Plexus este volumul central al trilogiei Rastignirea trandafirie, in care ni se ofera cea mai detaliata descriere a valorilor, credintelor, opiniilor si judecatilor lui Miller, asa cum au evoluat acestea pe parcursul a doua decenii. Dar, mai mult decit atit, Plexus este un conglomerat uluitor de emotii, idei, viziuni si cosmaruri privitoare la natura si societatea umana in secolul XX, cu arta servind drept principiu unificator sau, poate, drept unic refugiu al sufletului. Nu exista absolut nici un subiect despre care Miller sa nu poata si sa nu vrea sa vorbeasca, pe care sa nu-l evalueze cu autoritatea conferita de statura sa intelectuala. El este, probabil, cel mai cultivat dintre scriitorii americani ai generatiei lui, cel mai deschis fata de idei si sentimente, un admirator fervent al vietii in toate aspectele ei si, totodata, un critic necrutator al epocii al carei martor este.” (Maxwell Geismar)
"Atunci cind Miller se poate desfasura in voie, talentul sau de povestitor este inegalabil...” (The New Yorker)
"Daca solutia vietii este aceea de a fi traita, atunci s-o traim, s-o traim din abundenta. Maestrii vietii nu se gasesc in carti. Ei nu sint figuri istorice. Ei sint situati in eternitate si ne roaga intruna sa ne alaturam lor, in eternitate.” (Henry Miller)
"Peste prapastia dintre omul primitiv, care participa in chip mistic, si omul contemporan, care nu poate comunica decit prin mijlocirea intelectului steril, nu poate exista decit puntea unui tip de om nou, omul cu o constiinta cosmica. Inteleptul, profetul, vizionarul, acestia toti vorbesc in termeni apocaliptici. Inca de timpuriu,? putini? au incercat sa treaca dincolo. Unii, fara indoiala, au reusit – si vor ramine pentru totdeauna dincolo de cursa de soareci.” (Henry Miller)
Henry Valentine Miller (1891-1980) s-a nascut in Yorkville, New York, intr-o familie de origine germana. Si-a petrecut anii de scoala in Brooklyn, intre 1909 si 1924 a incercat sa lucreze in atelierul de croitorie al tatalui sau, a trecut prin greutati, slujbe prost platite, in medii dominate de saracie si mediocritate. Hotarit sa se apuce de scris, la treizeci de ani pleaca la Paris, unde isi petrece urmatorul deceniu. Se imprieteneste cu scriitorul Lawrence Durrell si o cunoaste pe Anaïs Nin, cu care se va si casatori. In 1934 scrie Tropicul Cancerului, un roman cu tenta autobiografica in care povesteste despre primii sai ani la Paris, incercati si aventurosi; devine faimos pentru descrierile sale realiste si cistiga stima unor autori precum T. S. Eliot si Ezra Pound. Desi multi cititori ai romanului sint revoltati de prezenta pasajelor erotice explozive, cartea ajunge celebra. Tot in anii ’30 publica Primavara neagra si Tropicul Capricornului. In 1940, Miller se intoarce in America si se stabileste in Big Sur, California pentru urmatorii douazeci de ani. Scrie alte citeva volume, critice la adresa Americii si de un deosebit umor; din aceasta perioada dateaza si capodopera sa, trilogia Rastignirea trandafirie, alcatuita din Sexus (1949); Plexus (1953) si Nexus (1960). In anii ’60 incep sa-i apara si in America primele romane, iar Miller ajunge peste noapte un idol printre scriitorii americani, pentru stilul aparte si ideile sale ce submineaza preceptele morale foarte stricte ale vremii, precum si formulele scriiturii moderniste.