Descriere
Traducere de Dan Radulescu
Romanul Potentialul erotic al sotiei mele a fost distins cu Premiul Roger Nimier in anul 2004 si a fost tradus in douazeci de limbi.
Pentru lumea de azi, avida de obiecte, de cat mai multe obiecte, pasiunea de colectionar a eroului lui Foenkinos este simptomatica. Trebuie sa acumulam pentru a avea cat de cat senzatia ca traim. Iar patima are atata forta, incat sfarseste prin a transforma tot ce atinge, lucruri si oameni deopotriva. Autorul diseca aceasta obsesie devoratoare cu umorul sau fantasmagoric, punandu-ne in fata oglinda unei farse care ne deformeaza grotesc chipurile, redandu-ne totodata adevarul mai adanc, ascuns in cotidianul nostru searbad.
„Potentialul erotic al sotiei mele este al treilea «delict» comis de acest romancier supradotat, autor de texte bizare si burlesti. Un text tot atat de singular pe cat ii este si titlul. Un roman abil, inteligent si amuzant. Pe scurt, potentialul comic al lui Foenkinos nu e o vorba-n vant; o carte plina de energie, cu o umbra de suprarealism si o certa profunzime." Le Figaro
„David Foenkinos este un estet al rasului." L'Express
„Potentialul erotic al sotiei mele este o farsa bine condusa, slujita, de un stil remarcabil. Foenkinos este el insusi un colectionar de vorbe de duh si reflectii catusi de putin comune." Telerama
„Cartea este mai intai de toate un imn inaltat femeii, cam straniu, ce-i drept. Brigitte e unica, iar pasiunea pentru un «obiect unic» ii permite lui Hector sa iasa, pentru prima oara, din spirala colectionarului. Dar ideea ca suntem intotdeauna un colectionar al celuilalt e o ipoteza cu-adevarat amuzanta." David Foenkinos, interviu cu Frederic Grolleau.
Pentru lumea de azi, avida de obiecte, de cat mai multe obiecte, pasiunea de colectionar a eroului lui Foenkinos este simptomatica. Trebuie sa acumulam pentru a avea cat de cat senzatia ca traim. Iar patima are atata forta, incat sfarseste prin a transforma tot ce atinge, lucruri si oameni deopotriva. Autorul diseca aceasta obsesie devoratoare cu umorul sau fantasmagoric, punandu-ne in fata oglinda unei farse care ne deformeaza grotesc chipurile, redandu-ne totodata adevarul mai adanc, ascuns in cotidianul nostru searbad.
„Potentialul erotic al sotiei mele este al treilea «delict» comis de acest romancier supradotat, autor de texte bizare si burlesti. Un text tot atat de singular pe cat ii este si titlul. Un roman abil, inteligent si amuzant. Pe scurt, potentialul comic al lui Foenkinos nu e o vorba-n vant; o carte plina de energie, cu o umbra de suprarealism si o certa profunzime." Le Figaro
„David Foenkinos este un estet al rasului." L'Express
„Potentialul erotic al sotiei mele este o farsa bine condusa, slujita, de un stil remarcabil. Foenkinos este el insusi un colectionar de vorbe de duh si reflectii catusi de putin comune." Telerama
„Cartea este mai intai de toate un imn inaltat femeii, cam straniu, ce-i drept. Brigitte e unica, iar pasiunea pentru un «obiect unic» ii permite lui Hector sa iasa, pentru prima oara, din spirala colectionarului. Dar ideea ca suntem intotdeauna un colectionar al celuilalt e o ipoteza cu-adevarat amuzanta." David Foenkinos, interviu cu Frederic Grolleau.
DAVID FOENKINOS s-a nascut la Paris in 1974. A studiat literatura la Sorbona si a urmat in paralel cursuri de muzica, visand, pentru o vreme, sa infiinteze o trupa. A debutat in anul 2001 cu romanul Inversion de l’idiotie. De l’influence de deux Polonais, recompensat cu Premiul François Mauriac, urmat in 2002 de Entre les oreilles. In 2004 publica Potentialul erotic al sotiei mele (Le potentiel érotique de ma femme; Humanitas Fiction, 2017), care obtine Premiul Roger-Nimier in acelasi an. Urmeaza un numar impresionant de romane, unele distinse cu importante premii literare: in 2005, In caz de fericire (En cas de bonheur; Humanitas, 2008 ), Les cœurs autonomes in 2006, Qui se souvient de David Foenkinos? in 2007, carte care primeste Premiul Jean Giono, in 2008 Despartirile noastre (Nos séparations; Humanitas, 2011). Acestea sunt urmate de La délicatesse (2009), Lennon (2010), Le petit garçon qui disait toujours non (2011), Les souvenirs (2011), Le saule pleureur de bonne humeur (2012), Je vais mieux (2013), La tête de l'emploi (2014), Charlotte (2014), ce castiga Premiul Renaudot si Premiul Goncourt des Lycéens, si Le Mystère Henri Pick (2016).