Descriere
Ultimul volum antum al lui N. Steinhardt
Editie ingrijita, studiu introductiv, note, referinte critice si indici de Florian Roatis
Repere biobibliografice de Virgil Bulat
Pus sub semnul unui citat ilustrativ din Cioran („Critica este un contrasens: se cuvine sa citim nu pentru a-i intelege pe ceilalti, ci pentru a ne intelege pe noi insine”), volumul apare intr-o prima editie in 1988, bucurindu-l pe cel care devenise intre timp monahul Nicolae Delarohia si care dorise mult sa isi vada retiparite in timpul vietii textele aparute in Revista Fundatiilor Regale, dar si mihnindu-l din pricina interventiilor cenzurii. Prima parte reuneste articole si eseuri publicate de N. Steinhardt in prestigioasa Revista a Fundatiiilor Regale (al carei colaborator a fost in anii 1936-1939 si 1945-1947), dar si in paginile unor periodice precum Revista burgheza, Universul literar si Libertatea. A doua parte cuprinde texte aparute in diverse reviste si carti dupa revenirea sa, la indemnul prietenilor, in viata literara.
„Volumul Prin altii spre sine a iesit de sub tipar in luna noiembrie a anului 1988, intr-o forma diferita de cea gindita si dorita de N. Steinhardt. Doua dactilograme aflate in Arhiva Manastirii Rohia ne fac cunoscute atit structura si continutul volumului conceput de Steinhardt, cit si, implicit, zbaterile acestuia pentru a-si impune viziunea asupra antologiei pe care o dorea un adevarat opus magnum.
Critica lui Steinhardt nu este cunoscuta suficient nici astazi, lucru explicabil daca avem in vedere risipirea textelor sale prin reviste– unele greu accesibile– si numarul mare de eseuri. Ea poarta amprenta personalitatii complexe si paradoxale a autorului, fiind dificil de incadrat, intrucit sta mai degraba, dupa expresia lui Gheorghe Grigurcu. Hedonismul lecturii se corela perfect la el cu hedonismul scrierii.” (Florian Roatis)
N. Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912. Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”. Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept. In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor. Isi ia doctoratul in Drept in 1936. In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaisme si Illusions et realites juives. Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale. Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale. Refuza sa colaboreze cu noul regim. In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica. Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc. In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sint puternic cenzurate. Monah din 1980, ramine activ pe terenul eseisticii si al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.