Descriere
Sunt fenomenele oculte, astrologia, alchimia incompatibile cu stiinta? Lucrarea de doctorat a lui Jung, care constituie principala piesa a celui de-al doilea volum, contine un net raspuns negativ. Manifestarile stranii ale mediului spiritist de cincisprezece ani si jumatate primesc de fiecare data o surprinzatoare explicatie psihologica.
Inca inainte de a-l cunoaste pe Freud si opera sa, Jung schitase o conceptie despre inconstient. Termenul "complex", a carui paternitate ii apartine, menit unei glorioase cariere in interiorul si in afara psihanalizei, apare chiar in scrierile sale timpurii. Tot aici intalnim si cateva din leit-motivele operei jungiene: toate ideile noi si creativitatea spirituala in genere isi au originea in inconstient.
*
"In pofida opiniei comune, care trateaza fenomenele oculte cu un zambet dispretuitor, stradania mea prezinta numeroasele lor legaturi cu domeniile medicinei si psihologiei, precum si numeroasele intrebari pe care le ridica pentru noi acest domeniu necercetat", scria Jung in principalul studiu al prezentului volum, dedicat analizei unei experiente spiritiste.
Asa cum Freud a reabilitat nevroza si visul ca surse pentru cunoasterea psihicului sanatos, Jung arata interes stiintific nu numai pentru spiritism si fenomenele "oculte", ci si pentru alte domenii marginalizate de stiinta oficiala a epocii, cum ar fi astrologia si alchimia. De asemenea "nebunia" (psihoza) devine pentru psihiatrul si psihanalistul elvetian sursa principala a descoperirii inconstientului colectiv.
Prima editie a prezentului volum a figurat initial ca volumul 2 al seriei de Opere complete. Prezenta editie revine la numerotarea editiei originale, unde Psihologia fenomenelor oculte apare ca volumul intai. Cele doua edtii sunt identice in ceea ce priveste continutul.
Carl Gustav Jung a fost medic, psiholog si psihiatru elvetian, fondatorul psihologiei analitice.
A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica. Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, acesta avand o influenta decisiva asupra lui Jung. Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia. Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.
Cuprins:
I Despre psihologia si patologia asa-numitelor fenomene oculte
1. Un caz de somnambulism la o persoana impovarata (medium spiritist)
a. Relatari din sedinte
b. Dezvoltarea personalitatilor somnambulice
c. Romanele
d. Stiinta mistica a naturii
e. Deznodamantul
f. Starea de veghe
g. Semisomnambulismul
h. Automatismele
k. Schimbarea caracterului
l. Relatia cu atacul isteric
m. Relatia cu personalitatile inconstiente
n. Desfasurarea
o. Productia sporita inconstienta
2. Incheiere
1. Un caz de somnambulism la o persoana impovarata (medium spiritist)
a. Relatari din sedinte
b. Dezvoltarea personalitatilor somnambulice
c. Romanele
d. Stiinta mistica a naturii
e. Deznodamantul
f. Starea de veghe
g. Semisomnambulismul
h. Automatismele
k. Schimbarea caracterului
l. Relatia cu atacul isteric
m. Relatia cu personalitatile inconstiente
n. Desfasurarea
o. Productia sporita inconstienta
2. Incheiere
II. Despre citirea gresita isterica
III. Criptomnezia
IV. Despre indispozitia maniacala
V. Un caz de stupor isteric la o detinuta preventiv
VI. Despre simularea tulburarii psihice
VII. Expertiza medicala a unui caz de simulare a tulburarii psihice
Expertiza
1. Antecedente si starea de fapt
2. Observatii din clinica
3. Expertiza
Expertiza
1. Antecedente si starea de fapt
2. Observatii din clinica
3. Expertiza
VIII. Examinarea a doua expertize psihiatrice contradictorii
Intrebarile judecatorului:
1. Expertiza din A (17 noiembrie 1904)
2. Expertiza din B (23 martie 1905)
3. Expertiza finala
Intrebarile judecatorului:
1. Expertiza din A (17 noiembrie 1904)
2. Expertiza din B (23 martie 1905)
3. Expertiza finala
IX. Diagnosticul psihologic al starii de fapt
Bibliografie
Indice de nume
Indice de termeni
Bibliografie
Indice de nume
Indice de termeni
Traducere de Dana Verescu
Publicata prima data de Patmos Verlag GmbH & Co. KG, Walter Verlag