Descriere
Pozitia lui Jung in problema religiei, una dintre cele mai interesante si mai nuantate adoptate vreodata de un psiholog, a trezit numeroase discutii si controverse. Teologii l-au acuzat de «psihologism», iar psihologii si psihanalistii de «misticism».
Asemeni lui Freud, Jung considera religia ca pe rezultatul proiectiei in cer a psihismului inconstient. Spre deosebire de Freud, care deriva religia din inconstientul personal (complexul patern) si o considera un fenomen trecator, o «iluzie», pe care stiinta o va risipi, Jung atribuie religiei perenitatea pe care o au arhetipurile inconstientului colectiv din care deriva, adica eternitate. Functia religiei este nu numai perena, ci si vitala, in masura in care asigura, intr-o forma simbolica, legatura dintre inconstientul colectiv si constiinta.
Daca astfel de afirmatii pot fi catalogate drept «mistice», va decide cititorul prin lectura proprie. Dupa cum, aceeasi lectura va decide daca optiunea lui Jung de a-si limita cercetarea doar la faptele accesibile psihologiei (simboluri si credinte religioase) poate fi calificata drept reductionism psihologic.
«Zeii sunt personificari ale continuturilor inconstiente, caci ei provin spontan din activitatea psihica inconstienta… Ma lovesc adesea de conceptia eronata ca abordarea sau explicarea psihologica a lui Dumnezeu reduce totul la psihologie. De fapt, nu este vorba despre Dumnezeu, ci despre reprezentari ale lui Dumnezeu, asa cum am subliniat intotdeauna. Astfel de reprezentari si imagini sunt create de oameni si apartin, deci, psihologiei.»
C. G. Jung
C. G. Jung
«Crucea inseamna ordinea opusa neordonatului, respectiv haoticului multimii amorfe. Ea este de fapt unul dintre simbolurile originare ale ordinii… In domeniul proceselor psihice, ea indeplineste functia unui punct central care genereaza ordine si apare, de aceea, in starile de dezordine psihica, sub forma mandalei impartita in patru.»
*
«Teologul presupune ca prin Dumnezeu intelegem Ens Absolutum metafizic. Empiristul, dimpotriva … intelege, tot atat de firesc, un simplu enunt si cel mult un motiv arhetipal care inspira un astfel de enunt.»
C. G. Jung
C. G. Jung
Carl Gustav Jung a fost medic, psiholog si psihiatru elvetian, fondatorul psihologiei analitice.
A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica. Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, acesta avand o influenta decisiva asupra lui Jung. Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia. Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.
A facut studii de medicina generala si psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zürich si medic-sef la clinica psihiatrica universitara Burgholzli. Este cu precadere interesat de psihoterapia clinica si, concomitent, de cercetarea experimentala si teoretica. Intre 1907 si 1912 colaboreaza intens cu Freud, acesta avand o influenta decisiva asupra lui Jung. Este atras in special de cercetarile acestuia legate de isterie si de vise. Ruptura cu Freud este marcata de aparitia lucrarii Wandlungen und Symbole der Libido (1912), in care Jung incearca o largire a orizontului de interpretare freudian si o implicita critica a acestuia. Aceasta ruptura il va duce la elaborarea unui sistem propriu de interpretare psihanalitica, axat pe reintroducerea culturii ca dimensiune fundamentala a omului si pe un ansamblu de concepte noi, deduse din experienta clinica.
Cuprins:
Prima parte. Religia occidentala
I Psihologie si religie
Prefata
1 Autonomia inconstientului
2 Dogma si simboluri naturale
3 Istoria si psihologia unui simbol natural
Prefata
1 Autonomia inconstientului
2 Dogma si simboluri naturale
3 Istoria si psihologia unui simbol natural
II Incercare de interpretare psihologica a dogmei Trinitatii
Observatie preliminara
1 Paralele precrestine la ideea de Trinitate
A. Babilon
B. Egipt
C. Grecia
2 Tata, Fiu si Duh
3 Simbolurile
A. Symbolum Apostolicum
B. Simbolul lui Grigorie Taumaturgul
C. Simbolul nicean
D. Simbolul niceeano-constantinopolitan, athanasian si lateranian
4 Cele trei Persoane din perspectiva psihologica
A. Ipoteza arhetipului
B. Christos ca arhetip
C. Duhul Sfant
5 Problema celui de-al patrulea
A. Ideea unei tetrade
B. Psihologia cuaternitatii
C. Generalitati despre simbolism
6 Consideratii finale
Observatie preliminara
1 Paralele precrestine la ideea de Trinitate
A. Babilon
B. Egipt
C. Grecia
2 Tata, Fiu si Duh
3 Simbolurile
A. Symbolum Apostolicum
B. Simbolul lui Grigorie Taumaturgul
C. Simbolul nicean
D. Simbolul niceeano-constantinopolitan, athanasian si lateranian
4 Cele trei Persoane din perspectiva psihologica
A. Ipoteza arhetipului
B. Christos ca arhetip
C. Duhul Sfant
5 Problema celui de-al patrulea
A. Ideea unei tetrade
B. Psihologia cuaternitatii
C. Generalitati despre simbolism
6 Consideratii finale
III Simbolul transsubstantierii in liturghie
1 Introducere
2 Diferitele parti ale ritualului transsubstantierii
A. Oblatio panis
B. Pregatirea potirului
C. Ridicarea potirului pentru jertfa
D. Tamaierea ofrandei si a altarului
E. Epicleza
F. Consacrarea
G. Marea elevatie
H. Postconsecratio
I. Sfarsitul canonului
K. Embolismus si fractio
L. Consignatio
M. Commixtio
N. Rezumat
3 Paralele la misterul transsubstantierii
A. Teoqualo aztec
B. Viziunea lui Zosimos
4 Despre psihologia liturghiei
A. Generalitati despre jertfa liturgica
B. Despre semnificatia psihologica a jertfei
a. Ofrandele
b. Jertfa
c. Jertfitorul
d. Arhetipul jertfei
C. Liturghia si procesul de individuatie
1 Introducere
2 Diferitele parti ale ritualului transsubstantierii
A. Oblatio panis
B. Pregatirea potirului
C. Ridicarea potirului pentru jertfa
D. Tamaierea ofrandei si a altarului
E. Epicleza
F. Consacrarea
G. Marea elevatie
H. Postconsecratio
I. Sfarsitul canonului
K. Embolismus si fractio
L. Consignatio
M. Commixtio
N. Rezumat
3 Paralele la misterul transsubstantierii
A. Teoqualo aztec
B. Viziunea lui Zosimos
4 Despre psihologia liturghiei
A. Generalitati despre jertfa liturgica
B. Despre semnificatia psihologica a jertfei
a. Ofrandele
b. Jertfa
c. Jertfitorul
d. Arhetipul jertfei
C. Liturghia si procesul de individuatie
IV Cuvant introductiv la Victor White, Dumnezeu si inconstientul
V Prefata la Zwi Werblowski, Lucifer si Prometeu
VI Fratele Klaus
VII Despre relatia dintre psihoterapia si asistenta spirituala
VIII Psihanaliza si asistenta spirituala
IX Raspuns lui Iov
Lectori Benevolo
Raspuns lui Iov
Lectori Benevolo
Raspuns lui Iov
Partea a doua. Religia orientala
X Comentariu psihologic la Cartea tibetana a Marii Eliberari
1 Deosebirea dintre gandirea orientala si cea occidentala
2 Comentarii la text
1 Deosebirea dintre gandirea orientala si cea occidentala
2 Comentarii la text
XI Comentariu psihologic la Bardo Thödol (Cartea tibetana a mortilor)
XII Yoga si Occidentul
XIII Cuvant introductiv la Deisetz Teitaro Suzuki, Marea eliberare
XIV Despre psihologia meditatiei orientale
XV Despre sfantul indian. Introducere la Heinrich Zimmer, Drumul spre Sine
XVI Prefata la I Ching
Bibliografie
Indice
Indice
Publicata prima data de Walter-Verlag, Solothurn si Düsseldorf, 1995, ingrijit de Marianne Niehus-Jung, Lena Hurowitz-Eisner, dr. med. Franz Riklin, Lilly Jung-Merker, dr. phil. Elisabeth Rüf si dr. phil. Leonie Zander
Traducere de Viorica Niscov