Descriere
Fragment:
" Era o incredibila dupa-amiaza de noiembrie, bantuita de funigei si de aroma tufanelelelor, cand cerul insusi, uns cu mierea ultimilor faguri de vara se amesteca in viata ta particulara si intima, iti da o mie de motive sa zaci pe banca trasa la soare si, in acelasi timp, o mie de ghionti sa pleci, sa te tot duci, sa nu te mai opresti..
Ceas de cumpana, de lenevie si dor de duca, de remuscare ca nu faci nimic ori ca faci ceva, totdeauna parca altceva decat s-ar cuuveni, infasurat in dulce mantie de lumina si pace. Si poate nimic nu inseamna mai mult cu hoinareala decat o astfel de trandava visare... Te simti pe fundul unei barci, tarat la intamplare, fara vasle, spre larg, mereu spre larg, acolo unde nu e nici durere, nici intristare, nici ascultare, nici absentare, ci numai lenea cea fara de sfarsit "