Descriere
Adi Filimon (n. 20 mai 1965, in Ghelari, Hunedoara) este absolventa a Academiei de Politie „Alexandru Ioan Cuza” (1994) si a Facultatii de Istorie a Universitatii „Spiru Haret” din Bucuresti (2010). Locuieste in Bucuresti. In 2013 debuteaza cu volumul de poezie „Spaimele”, Editura A. T. U., Sibiu. In 2015 publica volumul de poezie „Stefia”, Editura Vinea. Din 2014 publica proza si poezie in mai multe reviste literare din tara. Este prezenta in cateva antologii de poezie: antologia „Desant 2013” a Editurii Adenium, Iasi, 2013; antologia poeziei de dragoste „Poemia”, Editura ArtCreativ, Bucuresti, 2014; antologia de poezie „carTe diem”, Editura Vocativ, Bucuresti, 2014. Membra a cenaclului Qpoem din 2015.
„Magnetismul poeziei lui Adi Filimon emana din contururile deschise, gesturile imprecise si memoria afectiva etalata racoros, dezabuzat. Insesi regulile de redactare bruiate prin sudarea vocabulelor contribuie la accelerarea amintirilor vizionare. Poezia imbibata de obiecte si fiinte cu contur precis deschide abisuri cu ajutorul unei tehnici suple, eliberate de conectori. Fragilitate si adancime dispuse mereu inteligent in decoruri minimaliste.” Felix Nicolau
"pe toate smaraldele lumii! cui dai ochii acestia
minunat de verzi, minunat de adanci?!
azi te-am vazut invelind in catifea pasari negre;
din pana lor iti pictezi ochii,
strapunsi de vinete asfintituri, nu-i asa, Azaleea?!
nu te-as iubi mai mult daca norii ar sta
in dreptul tau si te-ar umbri pe alt cer,
ai fi la fel de frumoasa fara buze
si fara picioarele astea de marmura alba,
imbracate in visul meu,
fara degetele ce ma trezesc noaptea
si-mi toarna licori in pahar...
fara toate as putea sa fiu,
dar fara ochii acestia, minunat de verzi,
minunat de adanci, sunt pierdut, sunt orb si slut,
caci prin ei, dragostea mea, imi vad raiul "
„Magnetismul poeziei lui Adi Filimon emana din contururile deschise, gesturile imprecise si memoria afectiva etalata racoros, dezabuzat. Insesi regulile de redactare bruiate prin sudarea vocabulelor contribuie la accelerarea amintirilor vizionare. Poezia imbibata de obiecte si fiinte cu contur precis deschide abisuri cu ajutorul unei tehnici suple, eliberate de conectori. Fragilitate si adancime dispuse mereu inteligent in decoruri minimaliste.” Felix Nicolau
"pe toate smaraldele lumii! cui dai ochii acestia
minunat de verzi, minunat de adanci?!
azi te-am vazut invelind in catifea pasari negre;
din pana lor iti pictezi ochii,
strapunsi de vinete asfintituri, nu-i asa, Azaleea?!
nu te-as iubi mai mult daca norii ar sta
in dreptul tau si te-ar umbri pe alt cer,
ai fi la fel de frumoasa fara buze
si fara picioarele astea de marmura alba,
imbracate in visul meu,
fara degetele ce ma trezesc noaptea
si-mi toarna licori in pahar...
fara toate as putea sa fiu,
dar fara ochii acestia, minunat de verzi,
minunat de adanci, sunt pierdut, sunt orb si slut,
caci prin ei, dragostea mea, imi vad raiul "