Viata, in acest roman, se traieste intre brutalitate si suferinta – rarele momente de dragoste aduc o bucurie impalidata. Naratiunea, ce migreaza de la o voce la alta – verosimil si convingator –, e intretaiata de o precizie poetica inimitabila, de o vibratie de rara puritate. Supa de la miezul noptii este un roman tulburat de originalitatea tragica a felului cum destinele personajelor se intersecteaza si, in cele din urma, se distrug. Intre tragicul moment al ultimei supe si placerea dejunului pe iarba se strecoara, din adincuri, stralucirea de argint viu a ironiei. Caci asa se intimpla uneori in viata literaturii: ironia sublimeaza tragicul. Oare si inversul e posibil, e verosimil? ne putem intreba, la sfirsitul lecturii...” (Gelu Ionescu)
„Daca volumul de poeme al Martei Petreu Asta nu este viata mea se lumineaza – exact cum se intimpla si in relatia dintre poeziile lui Iuri Jivago si epica Doctorului Jivago al lui Boris Pasternak – prin romanul Acasa, pe Cimpia Armaghedonului, in cazul Supei de la miezul noptii poemele din Apocalipsa dupa Marta (integrala poeziei ei de pina in 2011) lumineaza deplin sensul celui de-al doilea roman. Asta nu inseamna deloc ca acest ultim roman nu poate fi citit si inteles de sine statator, ci numai ca poezia si proza Martei Petreu fac un tot organic.
Desi cu o materie epica foarte concreta, Supa de la miezul noptii este, de fapt, un roman mitic, ce impleteste inextricabil tema mitului numai aparent profan al lui Don Juan cu aceea sacra a insului-tabu pentru ca atins de zeu. Insusi numele eroinei principale, Todora, adica «darul lui Dumnezeu», ne pune pe urmele unui destin in care omul este jucaria unui transcendent ludic si plin de cruzime. De aceea, papusa inaripata din deznodamint imi aminteste de ingerasul care scoate limba intr-un tablou mistic al lui Baldung Grien.” (Ion Vartic)
Marta Petreu este scriitor si profesor. A debutat editorial in 1981, cu volumul de poeme Aduceti verbele. Alte volume de poeme: Dimineata tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme nerusinate (1993); Cartea miniei (1997); Apocalipsa dupa Marta (1999); Falanga (2001); Scara lui Iacob (2006). O culegere lirica, Poèmes sans vergogne, i-a aparut in 2005 in Franta. Este autoarea mai multor volume de eseuri si studii despre filosofia si cultura romaneasca: Teze neterminate (1991); Jocurile manierismului logic (1995); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la fata a Romaniei” (1999; ed. a II-a, 2004; carte aparuta in SUA in 2005, cu titlul An Infamous Past: E. M. Cioran and the Rise of Fascism in Romania); Ionescu in tara tatalui (2001; ed. a II-a, 2002; carte aparuta in Serbia in 2011, cu titlul Jonesko u ocevoj zemlji); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008; ed. a II-a, 2010; carte publicata intii in Serbia, cu titlul O bolestima filozofa. Cioran). La Editura Polirom au mai aparut: Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu –Mihail Sebastian (2009, 2010, 2016), Acasa, pe Cimpia Armaghedonului (2011), Apocalipsa dupa Marta (2011), Cioran sau un trecut deocheat (2011), De la Junimea la Noica. Studii de cultura romaneasca (2011), Filosofia lui Caragiale (2012), O zi din viata mea fara durere (2012), Ionescu in tara tatalui (2012), Jocurile manierismului logic (2013), Filosofii paralele (2013), Asta nu este viata mea (2014), Biblioteci in aer liber (2014), Generatia ’27 intre Holocaust si Gulag. Mircea Eliade si Klaus Mann despre generatia tinara (2016) si Despre bolile filosofilor. Cioran (2017).
