Descriere
ARGUMENT
Experienta didactica a demonstrat ca in practica apar permanent idei, teorii, experiente inedite: drumul introducerii unei noutati si al generalizarii ei nu este neted, ci, dimpotriva, contradictoriu si adeseori insotit de riscul distorsiunii. Cine si cum va reusi sa evite acest rise? Este o intrebare care ne duce cu gandul la observatia ca ,,rigoarea crescanda introdusa in practica educativa, tehnologia, designul nu var fi sterilizante decat pentru pedagogii care sunt de pe acum sterili; celorlalti, ele le vor oferi, dimpotriva, mijloace de adaptare subtila, de individualizare mai sigura, posibilitati mai functionale de cucerire a mediului si a propriului eu" (V. de Landsheere, G. de Landsheere, 1979, pag. 206).
Inventia lingvistica a luat-o inaintea realitatii scolare /educationale. Disfunctiile limbajului pedagogic sunt evidente in comunicare, in criza de exprimare si de receptarea ideilor . Ele, disfunctiile, se datoreaza codificarii personalizate a informatiilor despre educatie, confuziilor, ambiguitatii unor concepte si notiuni cu care operam, reducerii sau amplificarii nepermise a semnificatiilor acordate unor concepte, utilizarii in exces a unor clisee verbale sau a unor notiuni ,,superconcentrate", indepartate prin continut si forme de realitatea educationala.
Avand in vedere asemenea stari de fapt, o noua didactica trebuie sa actioneze, o didactica a metodelor active, participative, in care elevul nu este un simplu receptor de informatie, ci subiect al cunosterii si actiunii. Acesta este specificul didacticii modeme.
S-a remarcat pe buna dreptate ca nu se poate aduce in scoala, chiar beneficiind de mijloace tehnice de instruire de ultima generatie, decat o mica parte din lumea reala, iar in afara scolii poate fi explorat doar un fragment ceva mai mare. ,,Cuvintele se importa mai usor - noteaza Skinner -, dar verbalismul educatiei clasice a aratat la ce primejdii poate duce aceasta usurinta" (1971, pag. 95). Pentru un invatamant care da o formatie mai mult livresca, este caracteristica disocierea intre teorie si practica, intre mana si inteligenta. Limitandu-se mai mult la stapanirea cuvintelor, deci la un invatamant verbal, nu se ajunge la cunoasterea lucrurilor. Elevul stie, stapaneste cu adevarat anumite cunostinte atunci cand reuete sa le aplice, cand poate opera cu ele nu numai in situatii-tip, ci mai ales in conditii variate. Intreaga informatie si cultura dobandite in scoala trebuie sa aiba deci o tenta aplicativa. Nu este vorba numai de fizica, chimie sau discipline tehnice, dar si de literatura, istorie, filosofie etc. De exemplu, daca materialul poetic studiat in scoala nu se va pierde in ,,nisipurile memoriei", ci va oferi tanarului mijloacele de expresie pentru decantarea unui sentiment intim, el isi va fi dovedit, la randul lui, utilitatea.
Barierele in comunicarea dintre teoreticienii si practicienii educatiei pot fi depasite prin claritatea conceptelor si a definitiilor, prin reglarea incarcaturii informationale a discursului pedagogico-educational.
Depasind stadiul pur constatativ - cel mult corectiv - caracteristic pentru didactica pana nu de mult, pedagogia aplicata a devenit o stiinta cu tenta prospectiva sugerand tot mai mult cai, modalitati si strategii de ameliorare a practicii instructiv-educative. De altfel, aceasta intentionalitate de a veni in sprijinul practicienilor este superpozabila cu dorinta grupului de autori ai lucrarii de fata. Tratatul de didactica moderna cuprinde douasprezece capitole elaborate in conformitate cu rezultatele cercetarii stiintifice privind instructia si autoinstructia; el a fost scris sub coordonarea profesorilor doctori universitari Miron Ionescu s Musata Bocos de la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei a Universitatii “Babes -Bolyai" din Cluj-Napoca.
Valorificand experienta didactica proprie, precum si informatii din surse bibliografice reprezentative, autohtone si straine, autorii propun o lucrare in primul rand interogativa, gratie exemplificarilor, interpretarilor i comentariilor realizate. Procedand astfel, cititorul este pus in situatia de a efectua o lectura creativa si reflexiva, care sa imbine reconsiderarile, interpretarile si analizele critice cu evaluarile personale. Au fost inserate tabele, grafice si figuri, care usureaza decodificarea si aprofundarea sensurilor autentice ale conceptelor si situatiilor instructionale.
Structura lucrarii si continutul sau evidentiaza principalele aspecte care intra in sfera de preocupari a didacticii generale, detaliate in cele douasprezece capitole ale cartii.
Capitolul I trece in revista principalele etape in diacronia didacticii, de la paradigma comeniana la didactica zilelor noastre. Accentul este pus pe extensiunea conceptului de ,,didactica", care a evoluat mult de la semnificatia initiala atribuita de Comenius -cea de ,,arta a predarii" -- pana la acceptiunea modema, aceea de tiinta care studiaza problematica procesului de invatamant, a autoinstruirii, a pregatirii adultilor, in plan diacronic si in plan sincronic.
In subdiviziuni speciale ale capitolului este realizata o analiza operationala a conceptului in discutie, cu referiri amanuntite la obiectul sau de studiu, la functiile si importanta studierii didacticii, la curente noi in didactica, la directiile de cercetare si dezvoltare ale didacticii contemporane, la relatiile sale cu alte stiinte etc.
Capitolul al II-lea face o analiza detaliata a procesului de invatamant inteles ca demers intre rutina si creativitate. Amintim cateva dintre continuturile cele mai interesante si mai utile cadrelor didactice: componentele procesului didactic si relatiile dintre ele, organizarea ofertei de informatie, radiografia activitatii de invatare, invatarea, aspectul procesual, dinamica situatiei de invatare, valentele formative ale procesului didactic s .a. O atentie speciala este acordata analizarii relatiei dinamice dintre predare si invatare, precum si posibilitatii realizarii echilibrului dintre acestea. Subcapitolul dedicat ,,Metacognitiei" dezvaluie mecanismul intim al activizarii elevilor.
Capitolul al III-lea, ,,Principiile didactice - in viziunea teoriilor constructiviste", propune o modalitate noua de abordare a sistemului principiilor didacticii din perspectiva teoriilor constructiviste, a pedagogiei prospective, a didacticii experimentale etc. De remarcat faptul ca pe langa modemizarea continutului principiilor au fost modificate chiar si denumirile lor.
O subdiviziune speciala se ocupa de particularitatile metacognitiei la elevii cu dificultati de invatare si la elevii cu dizabilitati cognitive.
Al IV-lea capitol, intitulat ,,Obiectivele procesului de predare-invatare", a fost destinat taxonomiei obiectivelor si operationalizarii acestora, atat la nivel macro, cat si la nivel micro. Preocuparea pentru obiectivele didactice este remarcabila deoarece componenta tehnologica a activitatii de formare a personalitatii umane asigura orientarea si dimensiunea prospectiva a demersului educational.
Capitolul al V-lea, ,,Curriculumul scolar si continutul invatamantului", reusete sa operationalizeze termenul in discutie prin definirea lui ca proiect pedagogic care surprinde interdependentele ce se stabilesc intre obiectivele instructionale, continutu¬ rile ideatice, strategiile de predare, invatare, evaluare in scoala si in afara acesteia, precum si actiunile specifice autoinstructiei. La acestea se adauga analiza unor teorii si practici curriculare, evidentiind esenta, continutul, tendintele si rezultatele reformei curriculare din Romania in prezent.
Al VI-lea capitol, intitulat ,,Strategiile didactice - moduri integrative de abordare si actiune", de mare actualitate, a fost introdus din necesitatea de a extinde preocuparile pentru dezvoltarea/multiplicarea tehnologiilor de instruire si mai ales de autoinstruire si pentru imbunatatirea raportului acestora cu metodele didactice si cu unele activitati virtuale.O subdiviziune aparte se ocupa de ,,clasa virtuala" si abordeaza noile tehnologii, realitatea virtuala, instruirea la distanta, invatarea la distanta etc.
,,Metodologia didactica - orientari, metode , abordari creative", capitolul al VII-lea, se ocupa de problematica metodelor de invatamant si are in vedere definirea si delimitarea unor termeni cu care cadrele didactice opereaza frecvent. Sunt oferite si comentate unele taxonomii ale metodelor didactice, fiind analizate si directiile de modemizare a metodologiei didactice , accentuand rolul problematizarii, modelarii, invatarii prin descoperire , care au o mare contributie in activizarea elevilor si in cresterea randamentului activitatii diadei profesor-elev .
Capitolul al VIII-lea , ,,Mijloacele de invatamant - resurse ale instructiei si autoinstructiei", se ocupa de insertia acestora in practica scolara. Din sistemul mijloacelor de invatamant o subdiviziune importanta o reprezinta mijloacele tehnice de instruire, carora Ii s-a acordat o atentie speciala, fiind cele mai dinamice si productive din sistemul mijloacelor de invatamant.
Avand in vedere mobilitatea acestor suporturi didactice, au fost stabilite directii de modemizare a lor, precum si exigente psihopedagogice care urmeaza sa fie respectate in designul activitatii.
,,Demersuri tipice si creative in instructia scolara si autoinstructie", capitolul al IX-lea, studiaza cele mai dinamice forme de lucru ale diadei educationale (p-e).
Formele de lucru ale profesorului cu elevii sai sunt analizate in doua planuri operative: planul diacronic, longitudinal (de la Comenius pana in prezent) si planul sincronic, care actioneaza pe orizontala si este rezultatul cercetarilor psihopedagogice contemporane si al experientei didactice pozitive .
Textul ofera date ale unor investigatii experimentale referitoare la proiectarea si desfaurarea unei lectii /unei activitati de esenta instructive. 0 preocupare aparte o constituie alternativele pedagogice institutionalizate In sistemul de Invatamant din Romania. Este vorba de Pedagogia Waldorf, Educatia Montessori, Programul Step by Step s.a.
Capitolul al X-lea, intitulat ,,Computerul in activitatea binomului profesor¬ elev", este o recunostere a prezentei si impactului calculatorului in instructia scolara si in multimedia. El cuprinde consideratii privind instruirea programata inteleasa ca premisa a instruirii asistate de computer, consideratii despre informatica si invatamant, despre tehnicile informationale computerizate si despre invatarea multimedia. 0 subdiviziune speciala se ocupa de multimedia in scoala si implicatiile sale psihopedagogice.
Avand in vedere ca evaluarea este o componenta fundamentala a procesului de invatamant si ca acesteia i se acorda o importanta tot mai mare in scoala, in capitolul al XI-lea, intitulat ,,Evaluarea activitatii diadei profesor-elev (elemente de docimologie didactica)", sunt supuse atentiei cititorului aspecte ca: semnificatia evaluarii didactice la macronivel i micronivel; conceptul operational de evaluare didactica la micronivel; functiile si formele evaluarii; metode de verificare si evaluare; semnificarea notei scolare pentru elevi; divergente in notare si sursa acestora; controverse (,,pedagogia curbei lui Gauss", ,,pedagogia curbei In J" etc.).
Ultimul capitol, al XII-lea, ,,Cercetarea pedagogica - factor de progres in instructie si educatie", evidentiaza faptul ca investigatia stiintifica a fenomenului educational este tot mai mult o necesitate pentru corpul profesoral si pentru elevi si ca scoala este laboratorul cercetarii pedagogice. Totodata sunt oferite pentru analiza experiente pozitive ale slujitorilor scolii, sunt recomandate metode, strategii de lucru care pot deveni instrumente de cercetare stiintifica.
Gratie modalitatii de concepere si structurare generala a capitolelor, modalitatii concrete de abordare a continuturilor, detaliilor metodologice, analizelor pedagogice si psihologice, schemelor, tabelelor, graficelor s.a., speram ca am reusit sa propunem un climat de reflectie personala pentru cadrelor didactice.
Nadajduim ca, odata cu lectura textului acestei carti, slujitorii scolii vor gasi macar o parte din raspunsurile la solicitarile pe care reproducerea omului social le impune cadrelor didactice. In acelasi timp, profesorii isi vor pune Intrebari referi¬ toare la propriul efort de perfectionare a predarii si invatarii obiectului de invatamant pe care il cultiva.
Ideea ,,pedagogiei-reteta" nu este operanta decat pe termen scurt si intr-un cadru restrans. Orice experienta este limitata, iar o experienta second-hand nu este relevanta. Stiintele educatiei promoveaza concepte, modele si idei directoare de o mai larga generalitate si cu ecou in viitorul indepartat.
Datele obtinute in experientele realizate, care intrunesc reprezentativitate si validitate, ofera si ele instrumente de analiza pentru demersurile practicii scolare cotidiene.
Indemnul nostru pentru cadrele didactice, pentru studenti, viitori slujitori ai scolii, pentru toti cei interesati de calitatea instructiei scolare si autoinstructiei, este acela de a se apleca atent asupra propriei lor activitati, cu exigenta si rigoare, inarmati cu descoperirile cercetiirii psihopedagogice. Educatia este o opera colectiva in care aportul fiecaruia se resimte in rezultatele activitatii binomului profesor-elev.
In acelasi timp, autorii sunt constienti de dificultatea abordarii temelor aferente didacticii contemporane, pe de o parte, si de necesitatea situarii lor in campul practicii instructionale propriu-zise, pe de alta parte. Disfunctiile sunt cu atat mai mari cu cat in randul corpului profesoral se constata o ,,saturatie" a folosirii unor termeni si expresii specifice procesului instructiv -educativ, la aceasta contribuind si faptul ca bibliografia, saraca si nediversificatii multii vreme, in prezent aparent bogatii, est e neselectiva si deconcertanta; adeseori, lucrarile valoroase se editeaza in tiraje insuficiente si nu sunt diseminate multumitor prin retelele de difuzare ale editurilor, lipsind din multe biblioteci institutionale si personale.
Dupa cum se poate deduce din titlu si din intregul demers, autorii i-au propus abordarea unor aspecte relevante pentru reforma invatamantului din tara noastra, precum si particularizarea acestora in prezent , avand in vedere finalitatile actuale si de perspectiva ale scolii romanesti.