Descriere
Traducere: Cristina Cioaba, Liliana Donose Samuelsson
„Gandurile nu sunt periculoase pentru simplul motiv ca gandirea insasi este o intreprindere periculoasa… Cred ca a nu gandi este si mai periculos.“ – Hannah Arendt
Convorbirile reunite in acest volum se intind de-a lungul unui deceniu, intre 1964 si 1973, cand Hannah Arendt a acordat ultimul sau interviu. Ganditoarea americana de origine germana abordeaza in ele o mare varietate de teme: de la situatia politica in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial la statutul refugiatului in lumea contemporana; de la ecourile reportajului privitor la procesul lui Adolf Eichmann la miscarile studentesti din anul 1968 in SUA si Europa; de la afacerea Watergate si Razboiul de Yom Kippur la situatia statului Israel si identitatea evreiasca in zilele noastre. In ciuda acestei diversitati, raspunsurile sale se remarca intotdeauna prin coborarea la esente, in cautarea trasaturilor definitorii ale fenomenelor lumii contemporane. Cititorul va recunoaste astfel pretutindeni adanca intelegere, curajul intelectual si intransigenta gandirii celei care a pus in lumina pentru prima data inrudirea fundamentala a celor doua sisteme totalitare ale secolului XX: nazismul si comunismul.
„Traim inca in lumea Hannei Arendt… Greu de gasit intre ganditorii secolului XX unul care sa ne fie mai necesar pentru a ne calauzi printre dilemele secolului XXI.“ – Adam Kirsch, The New Yorker
HANNAH ARENDT s-a nascut la Hanovra in 14 octombrie 1906. In 1924 s-a inscris la Universitatea din Marburg pentru a studia teologia, dar a sfarsit prin a-si lua doctoratul in filozofie la Heidelberg (1929), dupa ce studiase cu Heidegger, Husserl si Jaspers. A fost arestata de Gestapo in 1933, a reusit sa scape si s-a refugiat in Franta. In 1941 a ajuns in SUA, unde initial a scris pentru ziarul de limba germana Aufbau si a lucrat la Editura Schocken Books, ocupand in acelasi timp pozitii-cheie in diverse organizatii evreiesti. A fost una dintre figurile marcante ale gandirii socio-politice contemporane, abordand in lucrarile sale cele doua mari si dificile teme ale epocii postbelice: totalitarismul si antisemitismul. In 1951 a aparut monumentala monografie The Origins of Totalitarianism, in care analiza mecanismelor ce au facut posibila instaurarea unor regimuri totalitare, fasciste sau comuniste, este completata de evidentierea structurilor care le asigura mentinerea, precum si a consecintelor antiumane pe care le genereaza. In 1962 a participat la Ierusalim, ca ziarist trimis de revista The New Yorker, la procesul lui Adolf Eichmann, experienta descrisa in cartea Eichmann in Jerusalem (Eichmann la Ierusalim, trad. rom. Humanitas, 2008), in care formuleaza celebra teza a „banalitatii raului“. In anii '60 si '70 a tinut cursuri la mai multe universitati (Berkeley, Princeton, Chicago) si la New School for Social Research (New York). A scris pentru numeroase ziare si reviste, intre care Review of Politics, Journal of Politics, The New Yorker, Social Research. A murit la New York in 1975. La Editura Humanitas au mai aparut Scrisori. 1925- (corespondenta cu Martin Heidegger, 2007) si Fagaduinta politicii (2010).