Descriere
Cartea de faţă nu reprezintă stricto sensu o nouă scriere despre Nicolae Titulescu. Marele diplomat, orator, profesor şi om de stat este evocat mai ales ca un reper ideatic şi biografic în expunerea multor gânduri şi consideraţii personale cu privire la diplomaţia română din ultimele patru decenii, în două orânduiri socio-politice radical distincte şi sub patru preşedinţi ai Republicii. De ce această perioadă? Pentru că ea coincide cu activitatea neîntreruptă a autorului în zona relaţiilor externe - diplomaţia de studenţi şi de tineret, diplomaţia guvernamentală şi diplomaţia parlamentară în multiple dimensiuni: bilaterală, regional şi multilaterală.
Pentru autorul cărţii, Titulescu reprezintă o paradigmă diplomatică având calitatea perenităţii, prezentă printre rândurile de discurs sau printre zâmbetele care l-au făcut agreabil şi, deopotrivă, respectabil pretutindeni, în lume.
Ca atitudine interpretativă, nu s-a optat nici pentru o stigmatizare oportunistă a Trecutului, dar nici pentru o cosmetizare atent calculată a Prezentului. În consecinţă, cititorul va regăsi în paginile de faţă - fie că se aşteaptă sau nu la acest lucru - atât lumini trecute, cât şi umbre prezente.
După 1989, Titulescu a revenit acasă, la poalele Carpaţilor. Dar el ar trebui să revină - aşa cum se cuvine - şi în stilul colectival românilor de a face diplomaţie în Europa şi pe alte continente.
Prin reflecţiile adunate în acest volum care nu este unul de memorii sau unul de impresii de călătorie, se oferă cititorului şansa de a se întâlni - mental şi sentimental - cu un Model de viziune şi acţiune diplomatică, numit pe bună dreptate “Talleyrandul nostru”.
Pentru autorul cărţii, Titulescu reprezintă o paradigmă diplomatică având calitatea perenităţii, prezentă printre rândurile de discurs sau printre zâmbetele care l-au făcut agreabil şi, deopotrivă, respectabil pretutindeni, în lume.
Ca atitudine interpretativă, nu s-a optat nici pentru o stigmatizare oportunistă a Trecutului, dar nici pentru o cosmetizare atent calculată a Prezentului. În consecinţă, cititorul va regăsi în paginile de faţă - fie că se aşteaptă sau nu la acest lucru - atât lumini trecute, cât şi umbre prezente.
După 1989, Titulescu a revenit acasă, la poalele Carpaţilor. Dar el ar trebui să revină - aşa cum se cuvine - şi în stilul colectival românilor de a face diplomaţie în Europa şi pe alte continente.
Prin reflecţiile adunate în acest volum care nu este unul de memorii sau unul de impresii de călătorie, se oferă cititorului şansa de a se întâlni - mental şi sentimental - cu un Model de viziune şi acţiune diplomatică, numit pe bună dreptate “Talleyrandul nostru”.