Descriere
„Volumul reuneste texte publicate in reviste, dar si in volume postume, neincluse in Integrala, convorbiri, tablete radiofonice si texte inedite gasite intre manuscrisele din chilia lui Steinhardt de la Manastirea «Sfinta Ana» din Rohia. Evreu botezat, devenit monah crestin, N. Steinhardt s-a vrut cu toata fiinta roman. Om al incertitudinilor, nu doar literare, ci si existentiale, identitare, spera ca statornicirea sa intru Hristos ii va face posibila devenirea romaneasca. Nicaieri in opera sa dragostea si admiratia pentru poporul roman nu sint atit de limpede si de entuziast exprimate ca in eseul «Secretul Scrisorii pierdute», din prima sectiune a volumului, eseu ce a dat nastere multor dezbateri. Si poate ca elogiul cel mai cald al crestinismului l-a facut in convorbirile sale de la Jilava – aflate in a treia sectiune – cu indianistul Sergiu Al-George, «fiinta cea mai desavirsit multilaterala» pe care a cunoscut-o. Venite tardiv, dar atit de oportun, cuvintele lui Ion Negoitescu l-ar fi bucurat cu asupra de masura pe monahul-eseist: «Cosmopolit prin insasi cuprinderea indeletnicirilor lui intelectuale, mai roman totusi ca N. Steinhardt n-a fost nimeni».” (Florian Roatis)
N. Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912. Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”. Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept. In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor. Isi ia doctoratul in Drept in 1936. In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme si Illusions et réalités juives. Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale. Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale. Refuza sa colaboreze cu noul regim. In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica. Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc. In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sint puternic cenzurate. Monah din 1980, ramine activ pe terenul eseisticii si al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.