Descriere
Editie ingrijita, studiu introductiv, note si indici de Florian Roatis
Repere bibliografice de Virgil Bulat
Opera integrala N. Steinhardt apare din initiativa Preasfintitului Parinte Iustin, Episcopul Maramuresului si Satmarului, in coeditare cu Manastirea „Sfinta Ana” Rohia.
„Primul volum Varia din cadrul Integralei Steinhardt recupereaza, in primul rind, doua texte aflate in arhiva Manastirii «Sfinta Ana» Rohia, din care autorul a publicat, de-a lungul timpului, citeva fragmente carora le-a conferit – prin unele demersuri de revizuire – statutul unor articole autonome. Este vorba de doua dactilograme, intitulate André Gide si Post Bellum, care in proportie de doua treimi sint inedite. In al doilea rind, am inclus aici articolele publicate de N. Steinhardt in revista Liceului «Spiru Haret», Vlastarul, in Adevarul, Victoria, Lumea, Viata sociala CFR si Contemporanul in perioada 1928-1948 si care apar pentru prima data in volum. In Addenda figureaza textele cuprinse in rubrica «Da si Nu», precum si «Programul Facultatii de Filosofie pe anul 1955» – parodie prin care este vizata «Tinara Generatie» –, recuperate din Revista burgheza, care, desi nesemnate, il indica drept autor, atit prin stil, cit si prin continut, pe N. Steinhardt, iar la final – un fragment de jurnal steinhardtian din deceniul patru al secolului trecut.” (Florian Roatis)
Nicolae Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912. Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”. Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept. In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor. Isi ia doctoratul in Drept in 1936. In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme si Illusions et réalités juives. Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale. Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale. Refuza sa colaboreze cu noul regim. In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica. Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc. In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, ramine activ pe terenul eseisticii si al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.