Descriere
Un barbat si o femeie se intilnesc pe peronul unei gari pustii. El este profesor si a fugit din orasul in care locuia, terorizat de imblinzitorii de cobre. Ea se numeste Eleonora si si-a parasit la rindul ei orasul de teama dresorilor de ciini.
Gara in care cei doi asteapta pare rupta de lume: ceasul nu functioneaza, iar pe un panou sint notate orele sosirilor si plecarilor, insa nu si destinatiile trenurilor. In apropiere nu se afla decit o mlastina, iar dincolo de ea - desertul.
Profesorul si Eleonora sint convinsi ca pot incepe aici o viata noua, pina in ziua cind din pustiu isi fac aparitia imblinzitorii de cobre, dind tircoale refugiului lor.
Gara in care cei doi asteapta pare rupta de lume: ceasul nu functioneaza, iar pe un panou sint notate orele sosirilor si plecarilor, insa nu si destinatiile trenurilor. In apropiere nu se afla decit o mlastina, iar dincolo de ea - desertul.
Profesorul si Eleonora sint convinsi ca pot incepe aici o viata noua, pina in ziua cind din pustiu isi fac aparitia imblinzitorii de cobre, dind tircoale refugiului lor.
Octavian Paler s‑a nascut la 2 iulie 1926, in comuna Lisa, judetul Brasov. Va urma, ca bursier, Liceul „Spiru Haret” din Bucuresti (1937‑1944), facind insa ultima clasa la Liceul „Radu Negru” din Fagaras si sustinind bacalaureatul la Sibiu, in 1945. Este, concomitent, student la Facultatea de Litere si Filosofie, respectiv Facultatea de Drept din Bucuresti (1945-1949). Dupa absolvire, e recomandat de Tudor Vianu pentru a ramine asistent la Catedra de Estetica, insa declina propunerea si se angajeaza la Radiodifuziune. Aici va fi corespondent special, apoi redactor‑sef adjunct la redactia culturala. Este corespondent Agerpres la Roma, citeva luni, la sfirsitul anului 1964, iar in urmatorii ani director general al Televiziunii Romane (1965‑1968), director general adjunct la Radio (1968‑1970), redactor-sef la Romania libera (1970‑1983). Demis in 1983 din motive politice, se va pensiona medical in acelasi an, reintrind in „arena” odata cu Revolutia din 1989, cind devine director onorific al ziarului Romania libera. Ulterior s‑a aflat in aceeasi postura la Cotidianul. Scriitorul a debutat publicistic in 1958, cu versuri in Luceafarul, iar editorial, abia in 1970, cu volumul de poezii Umbra cuvintelor. Urmeaza, pe linia jurnalelor de calatorie sau pe cea a literaturii parabolice, volumele care i‑au dimensionat statura de important autor contemporan: Drumuri prin memorie (Egipt-Grecia, 1972, Italia, 1974; editia a III‑a, Polirom, 2009), Mitologii subiective (1975; editia a III‑a, Polirom, 2008, 2016), Apararea lui Galilei (1978; Premiul Academiei Romane; editia a III‑a, Polirom, 2009, 2013), Scrisori imaginare (1979; editia a V‑a, Polirom, 2010, 2016), Caminante (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor; editia a III‑a, Polirom, 2010), Viata pe un peron (1981; editia a V‑a, Polirom, 2011, 2014), Polemici cordiale (1983; editia a II‑a, Polirom, 2008, 2013), Un om norocos (1984; editia a II‑a, Polirom, 2008, 2015), Un muzeu in labirint (1986), Viata ca o corida (1987; editia a II‑a, Polirom, 2009), Don Quijote in Est (1993; editia a II‑a, Polirom, 2010, 2017), Vremea intrebarilor (1995; editia a II‑a, Polirom, 2011), Aventuri solitare (1996; editia a II‑a, Polirom, 2008, 2017), Desertul pentru totdeauna (2001; editia a II‑a, Polirom, 2009, 2012), Autoportret intr-o oglinda sparta (2004; editia a III‑a, Polirom, 2010, 2015), Calomnii mitologice (2007; editia a III‑a, Polirom, 2013, 2017). In 2005 a primit Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Octavian Paler a incetat din viata pe 7 mai 2007, la Bucuresti.