Vizuina - Franz Kafka

Traducere din germana si note de Mircea Ivanescu
Editie ingrijita de Roxana Albu

 

„Kafka a fost unul dintre marii autori ai literaturii din toate timpurile. Pentru mine, este primul din acest secol. Am fost la manifestarile centenarului Joyce si, atunci cand cineva l-a comparat cu Kafka, am spus ca e o blasfemie. Si aceasta pentru ca Joyce este important in cadrul limbii engleze si al infinitelor sale posibilitati, dar este intraductibil. In schimb, Kafka scria intr-o germana foarte simpla si transparenta. Neindoios, pe el il interesa opera, si nu faima. Oricum, Kafka, acest visator care n-a dorit ca visurile sa-i fie cunoscute, face acum parte din visul universal care este memoria. Stim cand s-a nascut si cand a murit, ce viata a avut, ca este de origine evreiasca si asa mai departe; toate acestea vor fi uitate, insa povestirile sale vor continua sa existe.“ – JORGE LUIS BORGES

„Tot ce a scris Kafka, indiferent daca s-a publicat sau nu in timpul vietii sale, este la acelasi nivel de teroare si iluminare, dincolo de posibilitatile mintii omenesti. Ca sa-l poti intelege, trebuie ca tu insuti sa fii dispus sa parasesti o lume a confortului intelectual si moral pentru un sistem carstic de o infinita maretie. Nici un autor nu rasplateste sacrificiile cititorului ca Franz Kafka. El iti cere sa parasesti tot ce este omenesc ca sa te-ntorci din nou spre uman, la capatul unei aventuri totale, invesmantat in vesmintele celui inviat din morti.“ – MIRCEA CARTARESCU

„Povestirile lui Kafka nu sunt tratate religioase, metafizice sau morale, ci texte poetice. [...] Aceste poeme adesea atat de linistitoare, adesea atat de exaltante, vor ramane nu numai ca documente ale unei spiritualitati rare, ca expresie a celor mai profunde intrebari si indoieli ale epocii noastre, ci si in calitate de creatii poetice, ca roade ale unei imaginatii simbolice si ale unei expresivitati lingvistice nu doar foarte cultivate, ci si originale si autentice. Chiar si acele teme ale operei sale care ar putea fi percepute ca bizare si deconcertante sau pur si simplu patologice, toate acele drumuri complet problematice si, in sens mai profund, indoielnice ale imaginatiei sale singuratice dobandesc, prin forta expresiva si poetica a lui Kafka, magia frumosului, harul formei. Opera uimitoare a poetului din Praga va trai mai departe in martorii timpurilor noastre tulburi si suferinde, in fratii mai tineri ai lui Kierkegaard si Nietzsche. El a avut un talent al cautarii reflexive si al suferintei, a fost deschis tuturor problemelor timpului sau, adesea in mod problematic deschis; in acelasi timp, iubit al zeilor, a posedat in arta sa o cheie magica cu care ne-a descoperit nu doar rataciri si tragice viziuni, ci si frumusete si alinare.“ – HERMANN HESSE

 

Strivit sub comentariile posteritatii, FRANZ KAFKA (3 iulie 1883–3 iunie 1924) nu poate fi redus la o singura formula nici ca om, nici ca scriitor. Viata lui nu are nimic spectaculos, desi chiar el atrage atentia, intr-o scrisoare, ca nu exista viata banala, nici neinsemnata sau monotona, ca viata e pur si simplu inspaimantatoare si ca el insusi se simte atat de diferit de semenii lui, incat se indoieste ca e om. Se naste la Praga, pe atunci oras austro-ungar, intr-o familie de evrei de limba germana. Tatal este comerciant, iar mama provine dintr-o familie destul de avuta si erudita. Franz Kafka urmeaza, fara entuziasm, studii de drept, incheiate printr-un doctorat in 1906, apoi, toata viata, lucreaza ca jurist la o companie de asigurari, facand o munca administrativa. Nu s-a casatorit, desi s-a logodit de trei ori, si n-a avut urmasi. Constiinta importantei scrisului in propria viata apare de timpuriu la Kafka si e adesea exprimata. Chiar daca increderea in scrisul propriu are oscilatii mari, scrisul e aproape organic, fizic legat de el. Cartile lui (intre care Metamorfoza, Procesul, Castelul, Colonia penitenciara, America) au dat unul dintre tonurile esentiale ale literaturii europene de la inceputul secolului XX, desi multe sunt neterminate. Faima, cu exceptia aprecierii elogioase a unui mic grup de prieteni, a fost doar postuma.