Descriere
CUVANT INAINTE
Dictionarul latin-roman pe care il publicam este un dictionar uzual al limbii latine din epoca clasica. El cuprinde, pe langa aceasta, si materialul lexical al operelor scriitorilor din perioada urmatoare, cam pana pe la jumatatea secolului al II-lea al erei noastre, cu exceptia cuvintelor care apartin unor domenii speciale: medicina, stiinte ale naturii, agronomie s.a.
La alcatuirea lui, am urmarit sa punem la dispozitia celor interesati un instrument de lucru practic, care sa le permita sa gaseasca repede cuvantul necunoscut si sa-i stabileasca intelesul cel mai potrivit in context. Ne-am folosit pentru aceasta atat de dictionarele latine mari (Forcellini, Freund, Georges, Quicherat, Gaffiot, Benoist si Goelzer), cat si de dictionare de scoala reputate (Menge, Stowasser, Heinichen, Blase si Reeb, Rigutini, dictionarul prescurtat al lui Gaffiot, cel mic al lui Georges), acestea din urma mai ales pentru sistematizarea sensurilor si alegerea exemplelor. Fireste, n-am neglijat nici dictionarele latinesti aparute la noi, folosindu-le ori de cate ori ni s-a parut necesar.
Efortul nostru principal s-a indreptat spre concentrarea si sistematizarea cat mai logica a sensurilor, in special la verbe - sursa principala a confuziilor in traducere. La aceasta, am fost determinati deopotriva de convingerea, rezultata din experienta, ca prea multe diviziuni in cuprinsul unui articol nu ajuta la cuprinderea sensurilor si la intelegerea raporturilor dintre ele, cat si de limitele fixate dictionarului nostru. De aceea, am redus aceste sensuri la cat socotim ca este necesar si ne-am straduit sa le organizam astfel, incat sa fie simtite ca un tot coerent. Am insotit - pe cat ne-a impus necesitatea si ne-a ingaduit spatiul - traducerea unui cuvant cu exemple ilustrative, care ne permit sa stabilim domeniul caruia cuvantul ii apartine, limitele in care se poate folosi, sa cunoaatem regimul sau si imbinarile frazeologice mai obisnuite. La traducerea exemplelor, deseori s-au folosit, in scopul imbogatirii si nuantarii sensurilor de baza, sinonime care nu apar in definitie.
In oranduirea sensurilor, am urmat criteriul etimologic, care este si cel logic, caci numai asa ele se pot ordona si ierarhiza, numai asa se poate vedea ratiunea derivarii lor si a raporturilor dintre ele. Nu ne-am abatut de la acest principiu decat atunci cand sensul primitiv nu mai apare in latina clasica. Acolo unde nu sensul primitiv e cel mai folosit, desi e trecut sub numarul 1., l-am notat - ca sa evitam confuzia ca - rar, insemnand ca frecvent (abreviat: frecv.) sensul de mai mare circulatie. Dictionarul cuprinde lamuriri suficiente privitoare la termenii care se refera la cultura materiala sau la institutiile politice, sociale, religioase, militare etc. romane. Nu lipsesc nici explicatiile privitoare la mitologia greco-romana. La numele proprii, am fost nevoiti sa facem o alegere mai severa si sa restrangem explicatiile la strictul necesar.
Sub acelasi cuvant-titlu, trecem si derivatele lor, notand prin bara dubla (//) categoria gramaticala deosebita careia ii apartin.
Ca sa putem cuprinde cat mai mult in cat mai putin spatiu, pe langa abrevierile obisnuite, am folosit si altele, uzitate in multe lucrari lexico¬grafice, mai ales in dictionarele de scoala sau in vocabularele manualelor scolare, si anume:
a) Adaugand dupa un verb cifra romana (I) sau (IV), aratam ca verbul este de conjugarea I sau a IV-a si ca formele lui de baza sunt cu totul regulate. De exemplu: canto (I) inseamna ca verbul este de conjugarea I si ca formele lui de baza sunt: canto, cantare, cantavi, cantatum; audio (IV) inseamna ca verbul este de conjugarea a IV-a si ca formele lui de baza sunt: audio, audire, audivi (audii), auditum.
Daca formele de baza sunt altele, le indicam pe fiecare in parte. La verbele de conjugarea a II-a si a III-a, unde se intalnesc situatii felurite, dam toate formele de baza;
b) adaugand dupa un adjectiv cifra (3), notam ca el este un adjectiv cu trei terminatii, in us, a, um, de declinarea I si a II-a. De exemplu: longus (3) inseamna longus, longa, longum; adaugand dupa un adjectiv cifra (2), notam ca este adjectiv cu doua terminatii, de declinarea a III-a. De exemplu: dulcis (2) inseamna dulcis, dulce; adaugand dupa un adjectiv cifra (1) - inainte de terminatia genitivului -, notam ca este adjectiv cu o singura terminatie (de declinarea a III-a). De exemplu: audax (1), acis inseamna audax, audacis;
c) notand numai cantitatea vocalelor lungi, cu semnul obisnuit (ii, e, i), inseamnii ca vocalele care nu au notatii cantitatea sunt vocale scurte.
GHEORGHE GUTU