Descriere
Ne putem pune intrebarea daca omenirea are foloase de pe urma aflarii secrelelor. naturii, daca este matura pentru a profita de binefacerile acestora sau daca aceste cunostinte ii pot dauna ... (Pierre Curie )
In „ marele spectacol al lumii", fizica are o prezenta care uimeste, da sperane sau tulbura pe omul contemporan, ori tributar nostalgiei unei epoci in care natura parea mult mai simpla, adevarul dobandit prin cunoaştere mult mai stralucitor.
In dorinta de a descrie complexitatea naturii in termenii a cat mai putine concepte cu valoarea unificatoare, s-au realizat demersuri teoretice de mare amplitudine si consistenta, dintre care s-au impus atentiei lumii stiintifice urmatoarele:
in anul 1905 Einstein unifica conceptele de spatiu si timp si generalizand, arata ca gravitatia newtoniana este o consecinta a curbarii spatiale;
-(1906) Acest concept indraznet de spatiu-timp dinamic a condus la progrese spectaculoase în cosmologie, precizand pe de o parte, o expansiune a universului (confirmata de deplasarea spre rosu a galaxiilor departate, si pe de alta parte, existenta unei radiatii de 3 K, relicva a marii explozii care a marcat „ nasterea universului cu peste 〖10〗^19 ani urma).
-Descoperirile ce probau organizarea discontinua a materiei atom - nucleu - particula elementara au pus fata in fata notiuni ce pareau ireconciliabile pentru un sistem unitar de reprezentare, unda luminoasa si fotonul, teoria lectromagnetismului a lui Maxwell si teoria cuantica formulata de Planck certitudinea si probabilitatea. Contradictia continuu - discontinu a fost rezolvata prin dualismul unda - particula, baza a mecanicii cuantice (ipoteza de Broglie).
-Dezvoltata in formalismul matricial de Heisenberg, mecanica cuantica da informatiei microscopice, prin Max Born, o semnificatie statistica, probabilistica. Intreaga fizica a dimensiunilor mici verifica cantitativ caracterul statistic al comportarii microparticulelor.
-Cea mai importanta mutatie in modul de a privi lumea este considerata a fi interventia in cosmologie a legitatilor microscopice a materiei, indeosebi a fizicii particulelor elementare. Sinteza primelor doua antinuclee, antideuteriul si antiheliul, corelata cu date de astrofizica ar putea face posibila existenta in Univers a antimateriei. In dinamica cosmologica una dintre ipoteze creditata despre evolutia „ Universului" nostru local este „ marea explozie" produsa de o fluctuaţie a vidului. Colectia de date „ ciudate" se imbogăţeşte intr-un ritm care deruteaza pe cei ce iubesc formele stabile de gandire.
Alaturi de consecintele practice de evidenta utilitate ale unora dintre demersurile stiintifice prezentate aici (semiconductorii, izotopii radioactivi, energia nucleara, laserul etc.) pot fi identificate implicatii profunde de ordin filosofic care ar putea fi rezumate la o imagine din ce in ce mai complexa asupra lumii, mereu perfectibila.
Raman generatiei noastre o serie de intrebari pe care fizicianul Abdus Salam laureat al premiului Nobel pentru fizica le selecteaza dupa dezirabilitate, dupa simplitate, dupa caracterul sintetic pentru a fi mai „ adanci", ,, mai universale", ,, mai susceptibile verificarilor universale" . Ele se pot constitui in teme de reflecţie pentru acum si pentru mai tarziu.
Kepler, primul om de ştiinta care a dat o descriere cantitativa a legilor miscarii planetare a afirmat: ,,Dumnezeu a reflectat asupra diferentei dintre curbe si drepte si a preferat nobletea curbelor.
Cum se reflecta in legile sale, aserţiunea de mai sus?
Regasiti in teoria relativitatii einsteiniene esenta afirmatiilor lui Kepler?
Pe ce analogie formala se bazeaza aproprierea dintre conceptele „teoria electromagnetismului" si „ teoria gravitatiei".
Ce rol joaca simetria in fizica particulelor elementare?
De ce descrierea fizicii se face intr-un spatiu cu 11 dimensiuni (nu mai multe, nici mai puţine) si prin ce mijloace am putea percepe existenta acestora (dintre ele patru sunt dimensiunile spatio- temporale.)