Descriere
Primele patru editii ale acestui ATLAS DE ELECTROCARDIOGRAFIE CLINICA s-au epuizat repede, ceea ce dovedeste ca medicii tineri si studentii in medicina au fost Interesati in mod deosebit de o astfel de lucrare. Si cum interesul pentru electrocardiografie va persista si in continuare, cu fiecare noua serie de studenti si medici va creste numarul celor care ar dori sa-si poata procura o astfel de carte.
Editia a V-a este si ea revizuita si completata de autor, tinand seama pe de o parte de observatiile si sugestiile care i-au fost facute de studenti sau medici cu ocazia a numeroase microcursuri sau simple discutii in legatura cu unele cazuri, pe de alta parte printr-o atenta reanalizare din partea autorului, care a considerat ca este necesar sa corecteze unele lipsuri din editiile precedente, dar si sa se completeze sau sa se reformuleze unele parti, astfel ca Atlasul sa fie cat mai corect si complet expus si cat mai corespunzator asteptarilor celor care il folosesc.
Electrocardiografia ramane indiscutabil o necesitate pentru formularea diagnosticului in multe probleme de cardiologie, mai ales in tulburarile ritmului cardiac, in infarctul miocardic si in toate formele de insuficienfa coronariana, ca si in bolile miocardului, dar si in multe alte situafii.
Electrocardiografia clinica (in cele 12 derivatii uzuale) este astazi bine "sedimentata", adica la ceea ce se stie acum, nu se mai pot aduce modificari sau achizitii noi, esentiale. Asa cum este prezentata electrocardiografia in acest Atlas, ea va ramane multa vreme valabila si utila pentru cei care vor sa o invete si sa o aplice. In cadrul mai larg al electrocardiografiei, "noutatile" se refera la explorarile electrofiziologice intracavitare si sau cu diverse metode de stimulare sau farmacologice etc., dar aceste aspecte sunt si vor ramane apanajul unui numar foarte restrans de medici specializati in acest domeniu. De aceea, asemenea aspecte nu sunt amintite decat in treacat si pe alocuri in aceasta carte, care este un Atlas de electrocardiografie "clinica". Aceasta insemna ca ea se adreseaza nu numai specialistilor (cardiologi, internisti, pediatri, medicilor din serviciile de urgenta etc.), ci si unui public medical mai larg, inclusiv medicilor de medicina generala, dintre care tot mai multi au la dispozitie un aparat electrocardiografic sau la care vin tot mai adesea pacienti cu electrocardiograme inregistrate in alta parte, iar medicul trebuie sa stie cat de cat sa interpreteze traseul.
Unii colegi tineri (si nu numai) s-au simtit intrucatva intimidati la prima vedere de volumul aparent mare al cartii. Dar trebuie tinut seama ca o treime (volumul II) contine exclusiv reproducerile electrocardiografice. O a doua treime (aproape) contine explicatiile la aceste reproduceri (partea a II-a din volumul I). Din ultima treime (partea I a volumului I), daca se lasa de o parte numarul de pagini care contin cuprinsul detaliat al textului si cuprinsul reproducerilor si explicatiilor lor, paginile ocupate de figuri, de bibliografie, de indexul (amplu) de termeni si anexele, mai raman cam 380 de pagini de text, "teoretic" propriu-zis, ceea ce este rezonabil si suportabil. Caci aceasta carte este in acelasi timp un Manual, un mic Tratat si un Atlas. Este manual, pentru ca ofera explicatii simple si metode de lucru in "citirea" unei electrocardiograme. Este tratat in ce priveste diagnosticul electrocardiografic, continand o sinteza cat mai completa si concis expusa despre tot ce se stie in electrocardiografia clinica. Dar este mai intai de toate un Atlas, pentru ca o treime contine numarul mare de reproduceri selectate spre a fi cat mai reprezentative, iar o alta treime contine datele de analiza si mai ales argumentarile diagnosticului electrocardiografic al cazurilor.
Criteriile de dignostic sunt sistematizate pe puncte si grupate in cel putin doua categorii: criteriile generale, fundamentale, pe care trebuie sa le cunoasca fiecare medic si apoi "alte criterii, detalii si particularitati, tipuri si variante de aspect". Astfel, cititorul poate sa abordeze invatarea electrocardiografiei treptat, in etape succesive, de la general la detaliu, pe masura ce doreste sa-si aprofundeze cunostintele despre diagnosticul electrocardiografic.
Citirea cu atentie a argumentarii diagnosticului la fiecare electrocardiograma din Atlas (avand in fata volumul II deschis la pagina respectiva si alaturi explicatiile din partea a II-a a volumului I) va ajuta foarte mult la intelegerea si formarea unei "gandiri medicale" adecvate interpretarii electrocardiogramelor.
Totodata, partea de Atlas ofera modele de comparatie. Numarul mare de reproduceri (peste 700) ajuta medicul sa gaseasca aici un model cat mai apropiat de ceea ce va intalni in practica. Pentru aceasta, medicul va trebui sa invete unde sa caute modelul de comparat si la care pasaje din text se refera explicatiile necesare. Atlasul serveste deci ca material de autoinstruire. Desigur, concomitent si in continuare este necesar ca medicul sa-si formeze o "experienta" personala cat mai bogata, prin interpretarea a cat mai multe electrocardiograme in contextul clinic respectiv.
Multumesc inca o data Editurii Medicale din Bucuresti, care a avut intelegerea utilitatii unei asemenea lucrari (astfel, destul de pretentioasa de editat) si care si-a dat tot interesul pentru reeditarea ei in conditii cat mai bune.
lnca o data trebuie sa marturisesc ca orice notiune invatata din aceasta carte de catre medici si viitori medici, in masura in care va ajuta la formularea unui diagnostic cat mai corect prin electrocardiografie acolo unde este cazul, va reprezenta un motiv de satisfactie pentru autor si va rasplati eforturile depuse - de autor si Editura - pentru elaborarea si prezentarea intr-o forma cat mai buna a cartii.