Descriere
Prefata la Editia a V-a
Primele patru editii ale acestui ATLAS DE ELECTROCARDIOGRAFIE CLINICA s-au epuizat repede, ceea ce dovedeste ca medicii tineri si studentii in medicina au fost interesati in mod deosebit de o astfel de lucrare. Si cum interesul pentru electrocardiografie va persista si in continuare, cu fiecare noua serie de studenti si medici va creste numarul celor care ar dori sa-si poata procura o astfel de carte.
Editia a V-a este si ea revizuita si completata de autor, tinand seama pe de o parte de observatiile si sugestiile care i-au fost facute de studenti sau medici cu ocazia a numeroase microcursuri sau simple discutii in legatura cu unele cazuri, pe de alta parte printr-o atenta reanalizare din partea autorului, care a considerat ca este necesar sa corecteze unele lipsuri din editiile precedente, dar si sa se completeze sau sa se reformuleze unele parti, astfel ca Atlasul sa fie cat mai corect si complet expus si cat mai corespunzator asteptarilor celor care il folosesc.
Electrocardiografia ramane indiscutabil o necesitate pentru formularea diagnosticului in multe probleme de cardiologie, mai ales in tulburarile ritmului cardiac, in infarctul miocardic si in toate formele de insuficienta coronariana, ca si in bolile miocardului, dar si in multe alte situatii.
Electrocardiografia clinica (in cele 12 derivatii uzuale) este astazi bine „ sedimentata", adica la ceea ce se stie acum, nu se mai pot aduce modificari sau achizitii noi, esentiale. Asa cum este prezentata electrocardiografia in acest Atlas, ea va ramane multa vreme valabila si utila pentru cei care vor sa o invete si sa o aplice. In cadrul mai larg al electrocardiografiei, "noutăţile" se refera la explorarile electrofiziologice intracavitare si/ sau cu diverse metode de stimulare sau farmacologice etc., dar aceste aspecte sunt si vor ramane apanajul unui numar foarte restrans de medici specializati in acest domeniu. De aceea, asemenea aspecte nu sunt amintite decat in treacat si pe alocuri in aceasta carte, care este un Atlas de electrocardiografie „ clinica". Aceasta insemna ca ea se adreseaza nu numai specialistilor (cardiologi, internisti, pediatri, medici din serviciile de urgenta etc.), ci si unui public medical mai larg, inclusiv medicilor de medicina generala, dintre care tot mai multi au la dispozitie un aparat electrocardiografic sau la care vin tot mai adesea pacienti cu electrocardiograme inregistrate in alta parte, iar medicul trebuie sa stie cat de cat sa interpreteze traseul.
Unii colegi tineri (si nu numai) s-au simtit intrucatva intimidati la prima vedere de volumul aparent mare al cartii. Dar trebuie tinut seama ca o treime (volumul 11) contine exclusiv reproducerile electrocardiografice. O a doua treime (aproape) contine explicatiile la aceste reproduceri (partea a II-a din volumul I). Din ultima treime (partea I a volumului I), daca se lasa de o parte numarul de pagini care contin cuprinsul detaliat al textului si cuprinsul reproducerilor si explicatiilor lor, paginile ocupate de figuri, de bibliografie, de indexul (amplu) de termeni si anexele, mai raman cam 380 de pagini de text „ teoretic" propriu-zis, ceea ce este rezonabil si suportabil. Caci aceasta carte este in acelaşi timp un Manual, un mic Tratat si un Atlas. Este manual, pentru ca ofera explicatii simple si metode de lucru in "citirea" unei electrocardiograme. Este tratat in ce priveşte diagnosticul electrocardiografic, continand o sinteza cat mai completa si concis expusa despre tot ce se stie in electrocardiografia clinica. Dar este mai intai de toate un Atlas, pentru ca o treime contine numarul mare de reproduceri selectate spre a fi cat mai reprezentative, iar o alta treime contine datele de analiza si mai ales argumentarile diagnosticului electrocardiografic al cazurilor.
Criteriile de dignostic sunt sistematizate pe puncte si grupate in cel putin doua categorii: criteriile generale, fundamentale, pe care trebuie sa le cunoasca fiecare medic si apoi „ alte criterii, detalii si particularitati, tipuri si variante de aspect". Astfel, cititorul poate sa abordeze invatarea electrocardiografiei treptat, in etape succesive, de la general la detaliu, pe masura ce doreşte sa-si aprofundeze cunostintele despre diagnosticul electrocardiografic.
Citirea cu atentie a argumentarii diagnosticului la fiecare electrocardiograma din Atlas (avand in fata volumul II deschis la pagina respectiva si alaturi explicatiile din partea a II-a a volumului I) va ajuta foarte mult la intelegerea si formarea unei „ gandiri medicale" adecvate interpretarii electrocardiogramelor.
Totodata, partea de Atlas ofera modele de comparatie. Numarul mare de reproduceri (peste 700) ajuta medicul sa gaseasca aici un model cat mai apropiat de ceea ce va intalni in practica. Pentru aceasta, medicul va trebui sa invete unde sa caute modelul de comparat si la care pasaje din text se refera explicatiile necesare. Atlasul serveste deci ca material de autoinstruire. Desigur, concomitent si in continuare este necesar ca medicul sa-si formeze o „ experienta" personala cat mai bogata, prin interpretarea a cat mai multe electrocar diograme in contextul clinic respectiv.
Multumesc inca o dată Editurii Medicale din Bucuresti, care a avut intelegerea utilitatii unei asemenea lucrari (altfel, destul de pretentioasa de editat) si care i-a dat tot interesul pentru reeditarea ei in conditii cat mai bune.
Inca o data trebuie sa marturisesc ca orice notiune invatata din acearta carte de catre medici si viitori medici, in masura in care va ajuta la formularea unui diagnostic cat mai corect prin electrocardiografie acolo unde este cazul, va reprezenta un motiv de satisfactie pentru autor si va rasplati eforturile depuse - de autor si Editura - pentru colaborarea si prezentarea intr-o forma cat mai buna a cartii.
Profesor dr. CORNELIU DUDEA
Membru titular al Academiei medicale din Romania
INTRODUCERE
La Volumul ll
Volumul II al „Atlasului de eletrocardiografie clinica" cuprinde reproducerile celor peste 700 electrocardiograme care constituie materialul ilustrativ al „Atlasului".
Electrocardiogramele sunt grupate in 32 de capitole, pe sindroame sau anumite aspecte electrocardiografice. Fiecare electrocardiograma este definita printr-un grup de doua nu mere (de exemplu: 10-16), dintre care primul indica numarul capitolului caruia ii apartine, iar al doilea, numarul de ordine in cadrul capitolului.
Capitolul 33 reuneste un numar de electrocardiograme „de interpretat", impreuna cu un set de cateva ipoteze de diagnostic; cititorul este invitat sa aleaga diagnosticul pe care il considera cel mai îndreptatit, cautand singur argumentele pro si contra fiecarei ipoteze de diagnostic; se efectueaza astfel exercitii de diagnostic pozitiv si diferential electrocar diografic.
In volumul II, fiecarui exemplu i se prezinta (alaturi sau dedesubt) un foarte scurt enunt al diagnosticului electrocardiografic (si uneori si clinic). Datele clinice sumare, analiza detaliata a electrocardiogramei, interpretarea si particularitatile de aspect, concluzia diagnostica si unele comentarii clinico-electrocardiografice ale fiecarui caz in parte sunt prezentate in partea a II-a a volumului 1 (,,Explicatiile la reproducerile electrocardiografice" ). Tot acolo se gaseste si textul explicativ si comentat - de diagnostic diferential, impreuna cu concluzia diagnostica - , al cazurilor din capitolul 33.
La sfarsitul volumul II se afla „ Cuprinsul pe capitole" al volumului, cu indicarea paginii la care incepe fiecare capitol. Cuprinsul detaliat - al tuturor electrocardiogramelor - se gaseste la sfarsitul partii a doua a volumului I (pag. 725); in acest cuprins detaliat se indica atat pagina la care se gaseste fiecare electrocardiograma in volumul II, cat si pagina din volumul I la care se gaseste textul explicativ corespunzator.
Electrocardiogramele din volumul II sunt citate in partea I a volumului I - ,,Criteriile de diagnostic electrocardiografic" - pe marginea interna a paginii, in dreptul randului sau alineatului care contine notiunea sau descrierea care se poate regasi, ca ilustrare, in acea electrocardiograma.
Din motive tehnice, reproducerea electrocardiogramelor a necesitat retusari si redesenari; pe alocuri, s-a introdus un coeficient de micsorare (pana in jur de 0,7) fata de real. De aceea, este indicat ca cititorul sa ia in considerare in primul rand valorile cifrice (de amplitudine si durata) prezentate fie in textul „Analizei ECG" din cadrul „Explicatiilor la reproducerile ECG" din volumul I, fie valorile unor intervale din diagramele existente la o mare parte din electrocardiogramele reprezentand tulburari de ritm.
Cu Amp1 sunt notate unele derivatii amplificate (sub 2N).