Descriere
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL 1
Evaluarea didactica si conceptele conexe
Evaluarea didactica - spre o noua definitie
Notiuni adiacente evaluarii: Examinarea. Verificarea. Aprecierea. Masurarea. Notarea
Evaluarea didactica din perspectiva diacronica
Perioada clasica a evaluarii. Crearea testelor de cunostintelor si aparitia docimologiei
Perioada contemporana. Orientarea spre evaluarea formativa
EVALUAREA FORMATIVA - ACCEPTIUNI SI DELIMITARI TEORETICE
lmpactul evaluarii formative asupra personalitatii elevului
Evaluarea formativa in cadrul didacticii limbii si literaturii romane
Forme si instrumente de evaluare formativa
Contributii mondiale la constituirea inventarului de forme si instrumente evaluative
Aportul cercetarilor romanesti la reforma evaluarii
lnstrumente de evaluare formativa utilizate in sistemul romanesc de invatamant actual.
Inventar critic
Grila descriptorilor de performanta
Grila de (auto)evaluare
Fisa de evaluare (calitativa}
Scara/scala de clasificare
Lista de control/verificare
Chestionarul
Testul formativ
Portofoliul/dosarul de evaluare
Limitele evaluarii formative
CAPITOLUL 2
Evaluarea didactica in noua retea de concepte
Evaluarea in raport cu sistemul de educatie
Situatii si probe de evaluare traditionala (clasica)
Chestionarea (ascultarea) orala
Examenul scris
Lucrarea scrisa
Autoevaluarea. Competenta de (auto)evaluare
Locul autoevaluarii in pedagogia activa
Forme si instrumente de autoevaluare
Autoprezentarea
Raportul de autoevaluare
Site-ul (personal)
Interevaluarea. lnteractiunea evaluativa ca model didactic reglator
Interevaluarea - structurarea teoretica a notiunii
Situatiile interactive de evaluare si rolul lor in evaluarea competentelor
Metaevaluarea. Evaluarea implicita si explicita a evaluarii
Premisele teoretice si operationale ale metaevaluarii didactice in literatura psihopedagogica de specialitate
Sfera conceptuala a metaevaluarii didactice. Delimitari teoretice si praxiologice
Metaevaluare vs. metacognitie
Metaevaluare vs. feedback
Scopul si functiile metaevaluarii didactice
Instrumente de metaevaluare didactice
Chestionarul de metaevaluare
lnterviul
Jurnalul profesorului
Programa si metodologia de examen
Matricea de specificatie
Baremul
Borderoul profesorului
Raportul de analiza si interpretare a rezultatelor
Modalitati de eficientizare si ameliorare a instrumentelor de evaluare
Coactiunea Interevaluare-Metaevaluare (Cadrul I-M). Fundamentare teoretica si praxiologica
CAPITOLUL 3
Prezentarea generala a cercetarii
Contextul curricular al cercetarii. Analiza critica
Premisele cercetarii. A INVATA SA VEZI in paradigma competentelor
Argumentarea - de la intentia de a convinge la competenta didactica
Scopul si obiectivele cercetarii
lpoteza cercetarii
Sistemul metodologic al cercetarii
Etapa preexperimentala
Obiectivele etapei preexperimentale
Pre-testul. Stabilirea clasei experimentale si a celei de control
Stabilirea esantionului de continut
Proiectarea scenariilor didactice bazate pe Coactiunea I-M
Etapa experimentului formativ: Evaluarea formativa a competentelor la limba si literatura romana prin valorificarea Coactiunii I-M. Aplicatie asupra competentei de argumentare
Scenarii didactice de evaluare formativa a competentei de argumentare, prin aplicarea cadrului I-M
Cadrul I-M in lectia care a vizat formarea si evaluarea competentei de argumentare orala a propriilor opinii in diferite situatii de comunicare
Cadrul I-M in lectiile care au vizat formarea si evaluarea competentei de argumentare scrisa a propriilor opinii (textul nonliterar)
Cadrul I-M in lectiile care au vizat formarea si evaluarea competentei de argumentare scrisa a propriilor opinii despre textul literar
Scenarii didactice de formare si dezvoltare a competentei de (auto)evaluare, prin aplicarea cadrului I-M
Etapa postexperimentala
Testul final. Inregistrarea rezultatelor
Analiza rezultatelor obtinute la testul final
CAPITOLUL 4
lnterpretarea rezultatelor cercetarii
Verificarea validitatii cadrului I-M
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
,,Atunci cand complexitatea devine mister, cand e alcatuita din elemente subtile, atunci cand in date cu aspect contradictoriu se intuieste unul si acelasi mediu de apartenenta, se impune recurgerea la evaluare. Efect al modei, usurinta in exprimare? Poate in mod sigur, expresia unui proces de rezolvare a problemelor. Nevoia de evaluare apare intr-un moment de jonctiune cand, opacitatea fiind delimitata si piesele esentiale ale puzzle-ului recunoscute, perspectiva unei munci rabdatoare inlocuieste impresia neplacuta a neintelegerii". Gean Vogler, Evaluarea in invatamantul preuniversitar, p. 20)
“In orice copil, oricare ar fi originea sa, exista, latenta, o forta vie pe care viata o face sa apara [... ]. Trebuie sa extragem din ea ceea ce are mai bun". (G.Salicis, apud Jean Vial, Histoire et actualite des methodes pedagogiques, 1982, p. 140)
Lucrarea: EVALUAREA FORMATIVA A COMPETENTELOR IN ORA DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA lN LICEU. APLICATIE ASUPRA COMPETENTEI DE ARGUMENTARE isi propune configurarea unui cadru teoretic si metodic al evaluarii didactice, adecvat acestei discipline.
Importanta temei evaluarii formative rezida, pe de o parte, in legatura sa substantiala paradigma curriculara contemporana, cea a diferentierii si a interatiunii didactice, orientata recent si programatic spre formarea competentelor, si, pe de alta parte, in actualitate, cat evaluarea reprezinta, inca, un domeniu incitant, neepuizat stiintific, desi tot mai exploatat.
Contextul curricular actual detine, in plus, si caracteristicile unui mediu favorizant, al jonctiunii obligatorii dintre predare - invatare - evaluare. ,,Nevoia de evaluare” este, in prenzent, unanim recunoscuta, prin valentele sale integratoare, multidirectionate spre educatie, aceasta fiind considerata ca ansamblu functional sistemic. Asadar, tema evaluarii formative este adecvata contextului teoretic si praxiologic al sistemul preuniversitar romanesc. Invatamant, in curs de reconfigurare, iar studiul de fata se inscrie in seria cercetarilor determinate de asteptarile venite dinspre acesta.
In aceeasi masura, tema evaluarii formative reprezinta si punctul de sincronizare a didacticii limbii si literaturii romane cu politicile pedagogice inovatoare, tot mai numeraoase si tot mai incitante. Evaluarea este, astfel, o directie de racordare la actualitatea globalizanta si o cheie diferentiatoare, care asigura potentarea specificului disciplinei limba si literatura romana in aria sa curriculara, realizand adaptarea inovatiei pedagogice la realitatea dinamica a fiecarui grup-tinta si a fiecarui educabil in parte.
Referitor la didactica limbii si literaturii romane, impregnata puternic de ideea de schimbare, devenita un principiu functional si axiologic al domeniului, se remarca existenta multor subiecte controversate, posibile surse ale cercetarilor si investigatiilor de specialitate.
Insa, cu certitudine, competenta de argumentare suscita un interes aparte, prin manifestarea sa paradoxala: supralicitarea sa evaluativa, in majoritatea probelor de evaluare administrate elevilor, contrasteaza puternic statutului marginal pe care i-l acorda curriculumul si manualele alternative de limba si literatura romana pentru liceu. Asadar, particularizarea evaluarii formative asupra competentei de argumentare in scris sau oral a propriilor opinii este adecvata imperativului de a atenua controversele din jurul celui mai problematic continut curricular al disciplinei limba si literatura romana, slab investigat si imprecis conturat din punct de vedere teoretic si metodologic. In acest mod, lucrarea corespunde, prin tema, si asteptarilor profesorilor de limba si literatura romana din sistemul preuniversitar romanesc, operationalizand competenta discutata si creand un sistem de lectii care sa conduca la formarea si dezvoltarea sa, facilitand, totodata, si evaluarea sa formativa.
Structura lucrarii EVALUAREA FORMATIVA A COMPETENTELOR IN ORA DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN LICEU. APLICATIE ASUPRA COMPETENTEI DE ARGUMENTARE este echilibrata in patru capitole, precedate de un ARGUMENT si urmate de CONCLUZII, sectiunea dedicata BIBLIOGRAFIEI, precum si de cele 54 de ANEXE.
Astfel, CAPITOLUL I, CADRUL TEORETIC AL EVALUARII DIDACTICE, reda problematica evaluarii pornind de la dificultatea definirii termenului, ajuns mult prea inflexibil pentru a-i mai putea asuma intregul semantism proteic. Demersul teoretic se concentreaza nu spre impunerea unei noi filozofii a evaluarii, ci spre definirea sa operanta si operationala, contrastiva fata de notiunile adiacente, examinarea, verificarea, aprecierea, masurarea. lnvestigarea diacronica a evaluarii didactice se finalizeaza prin racordarea paradigmatica a evaluarii formative, aceasta din urma fiind delimitata din punct de vedere teoretic in ansamblul cercetarilor mondiale si al celor romanesti recente. Criteriul investigativ nu il reprezima contributiile ideatice, teoretice, surprinzator de coerente si de cristalizate, considerate independent, dar si integrate paradigmei competentelor, ci dimensiunea practica a evaluarii formative - inventarul generos de instrumente evaluative, functionale in mai multe variante, cu valente formatoare certe si certificate de propunatorii sau creatorii acestora, prin impactul lor asupra personalitatii elevului, caruia ii confera un rol inedit - acela de a deveni nu numai un element activ, ci si actorul propriei evolutii educationale, centru al modelului pedagogic triunghiular, ce integreaza predarea - invararea - evaluarea. CAPITOLUL I formuleaza, in final, si limitele evaluarii formative, spre a le plasa mai vizibil in fata provocarilor investigative ulterioare.
In acest sens, CAPITOLUL al II-lea, O NOUA. RETEA CONCEPTUALA: EVALUAREA - AUTOEVALUAREA - INTEREVALUARE - METAEVALUAREA, exploateaza si valorizeaza o sugestie a modelului pedagogic triunghiular investigat anterior, si anume aceea ca, in contextul invatarii active si interactive, nu numai statutul si rolul elevului sunt reconsiderate. Locul cadrului didactic, in modelul care ii redenumeste din profesor, formator, este, principial, mult mai supus contestarii, dar nu anulat. Din acest punct de vedere, aceasta secventa a tezei de doctorat instaureaza actiunea si interactiunea nu ca notiuni, ci ca situatii de evaluare si intervaluare, complementare si confluente in modelul didactic reglator propus, parteneriatul profesor-elev. Dupa resemantizarea termenului de evaluare,
ca notiune-ancora, in raport cu sistemul de educatie, pe doua dimensiuni, parasistemica si intrasistemica, sunt prezentate situatiile de evaluare traditionala (clasice), apoi cele corelate pedagogiei active (autoevaluative) si interactive (interevaluative).
Este definita si operationalizata competenta de (auto)evaluare, A INVATA SA VEZI, in absenta careia educabilii pot accede la dobandirea statutului evaluativ activ prefigurat de paradigm competentelor. Aceasta competenta contribuie la gestionarea proceselor de formare si evaluare a competentelor, accentuand autonomia educationala a fiecarui elev, forma cea mai inalta a creatiei de sine.
Situatiile interactive de evaluare (interevaluarea primara, coevaluarea, interevaluarea autoreferen riala si interevaluarea coordonata) sunt tematizate ca ipostaze ale comunicarii didactice paritare, in care profesorul, niciodata absent, isi atenueaza vointa de putere evaluativa, antrenandu-si partenerii educationali - elevii - sa devina autonomi in evaluare, din considerentul ca aceia care invata impreuna sa se evalueaze impreuna.
Redimensionarea raportului dintre evaluator si evaluat determina, pe langa cautarea unor conexiuni cat mai puternice intre predare - invatare - evaluare, si crearea unor proceduri de evaluare mai bine justificate stiintific, conturandu-se, prin aceasta, sfera metaevaluarii didactice, al patrulea element al retelei conceptuale prezentate in cercetarea de fata. Metaevaluarea didactica surprinde dimensiunea autoreferentiala implicita si explicita a evaluarii, menita sa-i dea sens si sa-i consolideze identitatea formativa. Ca modalitate de evaluare a evaluarii, metaevaluarea didactica isi atinge acest scop prin instrumentele tot mai diversificate, programa de evaluare, baremul, matricea de specificatie, borderoul de notare, caietul cadrului didactic etc., jurnalul de metaevaluare, chestionarele etc.
Odata explicitate cele patru notiuni-cheie ce se articuleaza in reteaua conceptuala propusa. Capitolul al II-lea al lucrarii se incheie cu fundamentarea teoretica si praxiologica a CADRULUI INTEREVALUARE - METAEVALUARE, o situatie de evaluare noua, integrata retelei construite. Coactiunea celor doua forme de evaluare, interevaluarea si metaevaluarea, este definita in sens restrans (ca reunire a contextelor evaluative bazate pe ansambluri organizate de·actiuni si instrumente, in care cele doua forme de evaluare actioneaza impreuna si in sens extins (ca matrice care integreaza sistemic aceste contexte). Factorii congruentei celor doua forme de evaluare sunt consolidarea competentei de autoevaluare, intensificarea dimensiunii formative a evaluarii, eficientizarea continua a situatiilor de evaluare, asigurarea obiectivitatii si a transparentei evaluarii, precum si individualizarea interventiilor reglatoare. Cadrul I-M, astfel teoretizat si integrat scenariilor didactice, devine variabila independenta a cercetarii-actiune.
De aceea, CAPITOLUL al III-lea, ORGANIZAREA SI REALIZAREA CERCETARII-ACTIUNE PE TEMA EVALUAREA FORMATIVA A COMPETENTELOR LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA PRIN VALORIFICAREA COACTIUNII INTEREVALUARE-METAEVALUARE. APLICATIE ASUPRA COMPETENTEI DE ARGUMENTARE reprezinta descrierea unui experiment pedagogic derulat in anul scolar
2013-2014, dupa studierea profilului elevilor de clasa a IX-a pe un esantion de 140 de elevi de la specializari si profiluri diferite. Partea introductiva a Capitolului al III-lea analizeaza critic contextul curricular al cercetarii, constituit la confluenta programelor scolare si a manualelor alternative de limba si literatura romana pentru liceu.
Dupa operationalizarea conceptului-cheie, Cadrul I-M, ce a devenit variabila independenta, este formulata ipoteza cercetarii-actiune: Asigurarea coactiunii interevaluare - metaevaluare in studiul limbii si literaturii romane la clasa a IX-a influenteaza pozitiv nivelul competentei de argumentare a elevilor de clasa a IX-a si stadiul capacitatii acestora de a-si autoaprecia performantele privind argumentarea si de a le evalua pe cele ale colegilor.
Scenariile didactice bazate pe Coactiunea I-M sunt inseriate gradual, dinspre cele care evalueaza competenta de argumentare orala spre cele care evalueaza aceasta competenta in didactica redactarii. Ipostazierile sunt determinate de alternarea scrisului si oralului, literarului si nonliterarului, dar si de implicare a celorlalte competente generale vizate de studiul disciplinei - receptarea textului (argumentativ), respectiv producerea de text (argumentativ), producerea de text despre textul literar (eseul structurat).
A doua variabila dependenta, competenta de autoevaluare, este centrul altor scenarii didactice, care incheie Capitolul al III-lea, menite sa confere temelor pentru acasa o viziune constructiva, atractiva, propunand reunirea intr-un portofoliu tematic, alaturi de instrumentele de autoevaluare si de interevaluare, precum si de chestionarele de metaevaluare completate de elevi. Analiza testului final si interpretarea comparativa a rezultatelor, la clasa experimentala si la clasa de control, constituie ultima secventa a Capitolului al III-lea, dedicat cercetarii-actiune.
CAPITOLUL al IV-lea al studiului, INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETARII SI VERIFICAREA VALIDITATII CADRULUI I-M, desprinde rezultatele cercetarii, acordandu-le semnificarii teoretice, practice, stiintifice si metodologice, validand nu numai ipoteza, ci si variabila independenta, Cadrul I-M, ca situatie de evaluare formativa. Conform ipotezei formulate, variabila independenta, coactiunea interevaluare - metaevaluare, prin intermediul careia s-a intervenit in experiment, a eficientizat procesul de evaluare formativa a competentei de argumentare, l-a facut mai accesibil, prin faptul ca s-a identificat mai clar aceasta competenta. De asemenea, elevul a devenit mai constient si mai obiectiv in ceea ce priveste capacitatea de a-si autoaprecia un text argumentativ si de a-i evalua pe colegi, intelegand rolul evaluarii scolare ca modalitate de (auto)control al invatarii.
Lucrarea EVALUAREA FORMATIVA A COMPETENTELOR IN ORA DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN LICEU. APLICATIE ASUPRA COMPETENTEI DE ARGUMENTARE se incheie cu cele 54 de ANEXE, aceasta secventa inventariind instrumente de evaluare formativa, utile in configurarea contributiilor valoroase la evolutia domeniului evaluarii. In acelasi timp, ANEXELE pot deveni sugestii, repere, suporturi didactice pentru profesorii de limba si literatura romana, preocupati de formarea si evaluarea competentei de argumentare. Cele mai multe sunt preluari, dar si adaptari ale unor modele sau idei ale specialistilor, completate de materiale inedite, de inspiratie si conceptie proprie, create in timpul cercetarii, avand avantajul experimentarii, care le recomanda si le certifica.
In concluzie, astfel conceputa, lucrarea EVALUAREA FORMATIVA A COMPETENTELOR IN ORA DE LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN LICEU. APLICATIE ASUPRA COMPETENTEI DE ARGUMENTARE subliniaza, prin organizarea teoretica si cercetarea pedagogica intreprinsa, importanta temei evaluarii formative in contextul curricular activ si interactiv, redescoperind lectia de evaluare a competentelor, aplicata competentei de argumentare.