Tratat de neuropsihologie. Volumul II

PREFATA

Problematica abordata in cadruI acestui al II-iea volum continua si cea pe care am tratat-o in volumul I, individualizand astfel specificul obiectului de studiu al neuropsihologiei ca stiinta de granita, de esenta si cu finalitate interdisciplinara.

Daca in primul volum accentul se pune pe prezentarea, in lumina cercetarilor actuale, a aspectelor anatomo-fiziologice ale creierului uman, in plan micro si macro-structural, relevandu-se extraordinara lui complexitate, in volumul de fata analiza este focalizata asupra logicii fiinctionale, a modului in care creierul ajunge sa produca viata noastra psihica. In vederea atingerii acestui obiectiv, am reevaluat datele si faptele anatomo-fiziologice prin prisma exigentelor metologice formate in cadruI altor domenii precum teoria generala a sistemelor, etica generala, teoria comunicarii, teoria informatiei, stiintele cognitive.

Aceasta ne-a permis sa ridicam creierul de la nivelul unei enitati anatomice oarecare la nivelul unui sistem comunicational informational cu rol de comanda­control al relationarii individului cu lumea extena si cu sine insusi.

Ideea care a calauzit domeniul nostru a fost aceea ca logica functionala a creierului se constutuie in cursul evolutiei istorice si ontogenetice in concordanta ci o serie de principii generale precum„principiul adaptarii si conditionarii intre functie si structura, principiul semnalizarii si designarii principiul diferentierii­ specializari principiul intregrarii ierarhice succesive, principiul instruibilitatii, principiul autoreglarii. Ca urmare, raportul psihic-creier nu ne mai apare ca o contrapunere sau ca o alaturare artificiala intre două entitati in sine independente, si ca o legatura logica si intima, de esenta genetica. Organizarea interna a creierului reprezinta un rezultat al insasi functionarii lui sub „presiunea" solicitarilor si influentelor obiective din afara lui.

Dezvaluirea complexitatii acestei legaruri se realizeaza dintr-o dubla perspectiva: cea a potentialitatii unor structuri neuronale de a indeplini o functie psihica sau alta si cea a conformarii strucrurii neuronale la specificul si complexitatea unei anumite functii psihice.

In lumina acestei paradigme este abordata si spinoasa problema a mecanismelor neurofiziologice ale functiilor si proceselor psihice particulare. Se demonstreaza ca nu se poate stabili o legatura univoca absoluta si invarianta intre o anumiita veriga sau zona cerebrala si o anumita functie psihica integral, orice functie realizandu-se pe baza interactiunii pe verticala si pe orizontala dintre mai multe zone si formatiuni neuronale. Dar, potrivit principiului diferentierii­ specializarii, la nivelul masaie cerebrale se produc delimitari si individualizari, uneIe zone si formatiuni incluzandu-se in componenta mecanismului unei functii.

Dar, oricat ar fi de perfecta din punct de vedere anatomo-histologic, structura cerebrala interna, luata in sine, nu poate genera sau „secreta" senzatii, perceptii, reprezentari sau concepte, ci numai daca ea intra in relatie de comunicare informationala cu stimuli si surse din afara.

Ca urmare, fiind dat un mecanism neurofiziologic particular, sa spunem auditiv, el va „reusi" sa produca perceptii „muzicale" numai daca este pusa in contact direct cu o bucata muzicala.

In logica acestui mod de tratare a raportului psihic-creier, se demonstreaza apoi ca nivelul de integrare sau finalizare in cadrul creierului a unei functii psihice depinde de complexitatea ei: functiile psihice inconstiente se integreaza si se finalizeaza la nivelul formatiunilor subcorticale, iar cele constiente se integreaza si se finalizeaza la nivel cortical. In volumul de fata sunt prezentate si analizate bazele si mecanismele neurofiziologice ale functiilor de tip constient.

Mai intai, am considerat necesar sa realizam un tablou general al specializarilor fiinctional-integrative in interiorul scoartei cerebrale, pe principalii lobi constitutivi si sa realizam aceste specializari prin prezentarea marilor sindroame provocate de leziuni la nivelul unui lob sau altuia, iar apoi sa analizam functiile psihice normale si sa le evidentiem mecanismul.

Ne exprimam speranta ca aceasta sistematizare a problemelor si acest mod de tratare vor permite cititorului sa inteleaga mai bine „misterul" producerii vietii psihice, a actelor comportamentale specific umane.