5 motive pentru care avem nevoie de clasa pregătitoare
Introdusă în 2012 însă cu regim opțional și inclusă apoi în învățământul primar, clasa pregătitoare a devenit din 2016 o unitate organizatorică a învățământului obligatoriu. Ea reunește copii cu vârsta minimă de 6 ani, care au trecut cu bine testul de evaluare psihosomatică. Numai la solicitarea scrisă a părintelui sau a reprezentantului legal al copilului, în clasa pregătitoare pot fi înscriși, în mod excepțional, inclusiv copii care împlinesc 6 ani până la finele anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică o permite.
Deși are un rol crucial și e mai mult decât binevenită în învățământul românesc, clasa pregătitoare a fost întâmpinată diferit de către principalii actori de pe scena educației naționale: copiii și părinții sau tutorii acestora.
Cu nevinovăția lor adorabilă, micuții s-au arătat mai degrabă curioși, decât intrigați de noul “intrus”. În schimb, părinții, în bună parte, au fost și unii chiar au rămas rezervați cu privire la multiple aspecte, între care orarul și programa par cele mai spinoase. În mod sigur, trezitul de dimineață nu e pe gustul copiilor, dar și programa li se pare adulților prea încărcată pentru cei numai 6 ani ai prichindeilor.
Reamintim că, în orarul copiilor, dar și în raportul de evaluare pe care dascălul trebuie să-l întocmească pentru fiecare copil în parte, la sfârșitul anului școlar, apar cuvinte savante, care trezesc în părinți teama că ar putea lua chip în conținuturi ale învățării greoaie și stresante. Matematică și explorarea mediului, dezvoltare personală, comunicare în limba română, arte vizuale și abilități practice, educație fizică, să admitem, nu sună prea simplu nici pentru cei mari, darmite pentru un copil de numai șase ani sau nici atât. Îngrijorarea părinților nu e fără temei: oferta educațională e vastă, orarul nu e probabil cel mai inspirat cu putință.
Nu se pot însă trece cu vederea eforturile mari pe care le-au făcut cadrele didactice împreună cu părinții și cu personalul administrativ al școlilor, pentru a întâmpina copiii într-un mediu deosebit de prietenos, care nu le restricționează prea mult libertatea de mișcare, face din joc o parte integrantă a învățării și îi încântă vizual prin desene, modelaj și jucării didactice. Iată de ce credem că, în momentul de față, există câteva motive concrete și convingătoare, ce fac din clasa pregătitoare o necesitate de care nu ne mai putem lipsi.
1. Clasa pregătitoare asigură o trecere lentă, dar eficientă, de la grădiniță spre școală
Dacă, la grădiniță, totul era joc și soare, bucurie și libertate, ajunși în clasa întâi, copiii se întâlneau brusc cu reguli de neîncălcat, cu norme de îndeplinit și cu inevitabilele calificative, toate la un loc - prilej de nedumeriri nevinovate, de refuzuri și nemulțumiri, de stres și de lacrimi. Pentru orice copil, o astfel de trecere e dificilă, solicitantă și chiar traumatizantă. De aceea apare clasa pregătitoare: ea face ca totul să fie ușor, să se desfășoare pe nesimțite, să devină posibil fără stres, fără supraeforturi, enervări sau frustrări. Nici pentru cei mici, nici pentru cei mari. Rolul acestei clase este să-i obișnuiască pe copii cu un cadru în care lucrurile se desfășoară organizat, dar nu riguros și apăsător, pentru ca ei să poată socializa ușor apoi, în contextul puțin mai exigent al clasei I .
2. Clasa pregătitoare îi învață pe copii de ce trebuie să învețe și cum să o facă bine, repede, simplu și frumos
Contrar opiniei larg răspândite că micuții sunt furați astfel de încă un an din copilărie, clasa pregătitoare introduce dibaci pretențiile școlii în miezul bucuriilor copilăriei, fără a le diminua savoarea.
Trebuie să recunoaștem că cele mai multe dintre școlile românești nu au la baza rațiunii lor de funcționare nici principiul aplicabilității informației pe care o furnizează și nici deviza “Învață să înveți”. Drept urmare, când se întorc de la cursuri, copiii le spun adesea părinților: “Am mult de învățat”. Și, pentru cei mai conștiincioși dintre ei, timpul de studiu se va prelungi până târziu, în noapte. La ore, dascălii “dau de învățat” copiilor, dar le spun mai rar prin ce metodă adaptată vârstei și personalității lor pot învăța cel mai ușor conținutul informației primite și, mai ales, în ce conjunctură concretă de viață vor avea nevoie de informația respectivă și cum o vor putea folosi.
O astfel de situație este exclus să apară la clasa pregătitoare. Micuții au parte aici de o programă perfect adaptată vârstei lor și de resurse ale învățării moderne și adecvate, precum: jocuri, suporturi audio sau materiale imprimate. Iată câteva posibile scenarii didactice:
a) Copiii adoră să se joace, deci vor învăța totul jucându-se, așa că se vor trezi știind o mulțime de lucruri noi, fără a fi prins de veste când și cum le-au asimilat.
b) Copiii iubesc să admire imagini în culori vii și să le deseneze, la rândul lor. Prin urmare ei vor învăța desenând, dar nu orice și nu oricum, ci litere, cifre, astre sau figuri geometrice. Ori vor lipi abțibilduri ce conțin imagini ale acestora, în căsuțele corespunzătoare cuvântului care le denumește.
c) Copiii adoră să li se spună povești sau istorioare, ca atare vor avea parte de ele din belșug: vor afla povestea literelor ori a cifrelor sau vor afla povești meșteșugit inventate despre acestea, ori le vor putea imagina singuri. Vor descoperi originea astrelor și vor identifica asemănări între litere sau cifre și forma acestora. De pildă, li se va spune că secera lunii seamănă cu un C, luna plină e un “o” noptatic și îndrăzneț, dar și oul, pe care ei l-ar savura oricând, are ascuns cu grijă, în albuș, tot un “o”. Sau, spre exemplu, vor învăța într-o zi despre pământ pentru că în el s-au înfipt cu îndărătnicie și florile, și iarba, și copacii, dar și despre cer, pentru că stau de el lipite misterios și soarele, și stelele, și luna. Astfel, copiii își vor lua firesc curajul să le cunoască mai în amănunt, pe fiecare în parte. Pentru că a învăța e o poveste. Una fără sfârșit...
3. Clasa pregătitoare îi ajută pe copii să țină pasul cu ritmul actual de dezvoltare și răspândire a informației
De câteva decenii bune, știința și tehnica evoluează într-un ritm alert. Dacă vom cumpăra un telefon de ultimă generație, ne trezim că un altul i-a și luat locul, înainte de a apuca să cunoaștem bine meniul celui recent achiziționat. Cel mai probabil televizorul pe care îl deținem e deja depășit de un model și mai performant, iar calculatorul are nevoie zilnic de un update, pentru a funcționa optim.
Copiii de azi trăiesc într-o lume în care informația explodează de la oră la oră, iar cunoașterea ei e obligatoriu necesară pentru a reuși. Cu cât ei se vor obișnui mai devreme cu noțiunile de bază din fiecare domeniu de studiu, cu atât vor putea face față mai ușor la cantitatea uriașă de informație căreia vor fi nevoiți să-i facă față, în clasele mai mari.
Teoria și practica didactică, dar și experiența privată a unor părinți inimoși au dovedit că, în jurul vârstei de doi ani și jumătate, un copil e capabil să recunoască literele de tipar, iar, dacă printre jucăriile lui sunt cărți audio ori părintele, ținându-l aproape, îi citește regulat poezii și povestioare, în jurul vârstei de cinci ani, un copil poate citi cursiv texte scrise cu litere de tipar. Așadar, cu cât se vor adapta, de la vârste mai fragede, ritmului actual de acumulare a informației, cu atât copiii vor fi emoțional mai pregătiți pentru clasa I și vor avea mai mari șanse să-și însușească ușor cunoștințe noi și să nu rămână în urmă cu noțiunile specifice, impuse de programa școlară, în fiecare an.
4. Clasa pregătitoare îi ajută pe copii să se cunoască mai bine și să exprime ceea ce simt, dar și să-i cunoască pe ceilalți și să le respecte personalitatea
La copii, conștiența de sine se delimitează în timp. Pentru că ei cresc și se dezvoltă la început imitându-i pe adulți, de obicei vorbesc inițial despre ei înșiși la persoana a treia. E nevoie de dragoste, de răbdare și de înțelepciune pentru a-i deprinde să-și conștientizeze unicitatea și să vorbească onest și corect despre ceea ce sunt sau despre ceea ce simt. De aceea, în clasa pregătitoare, ei învață care le sunt trăsăturile personale de bază și cum să le identifice, dar și să-și exprime sentimentele ori preferințele în materie de jocuri sau alte activități, în situațiile de zi cu zi. Scopul este ca cei mici să se cunoască bine pe ei înșiși, să-și recunoască și să-și cultive calitățile și vocațiile, să aibă curajul să dea glas trăirilor lăuntrice care-i încearcă.
Toate acestea sunt necesare pentru a se face bine înțeleși, pentru a împărtăși cu cei din jur frumusețea sufletului lor și pentru a se elibera prompt și adecvat de sentimentele negative, după ce mai întâi le recunosc și le deosebesc corect.
Astfel, copiii vor evita să se interiorizeze, vor fi mai puțin timorați sau inhibați și vor deprinde libertatea de a se bucura și de a iubi deplin. Iar, pentru că toate acestea devin posibile prin relaționare, copiii vor învăța regulile de bază ale unei comunicări reale și autentice, vor explora specificul personalității colegilor lor și modul cum să interacționeze simplu, frumos, cald și eficient cu aceștia.
Descoperindu-se unii pe alții cu dragostea și cu uimirea specifică inocenței lor, copiii vor deprinde arta de a asculta, de a povesti, de a se bucura de ei înșiși și de prietenia cu cei apropiați și mai ales cu cei ce le seamănă.
5. Clasa pregătitoare le asigură copiilor o dezvoltare fizică și spirituală armonioasă
Dacă imediat după naștere, copiii caută laptele matern din instinctul sădit de Dumnezeu în ființa lor plăpândă, nu același lucru se întâmplă și când se văd în postura de a li se face baie, de a li se șterge gurița sau de a li se face aspirație nazală. Cu timpul, se vor obișnui firesc cu igiena personală, dar, pentru cei mai mulți, murdăria nu va fi neapărat un inamic de evitat sau de înfruntat. Rar se va întâmpla ca un copil, chiar și la vârste mai mari, să refuze o ciocolată savuroasă numai pentru că s-a delectat cu mânuțele prin nisip sau ține în mână o minge rostogolită pe te miri unde.
În clasa pregătitoare, copiii vor învăța de ce au vitală nevoie de apă și obiecte de igienă personală, când și cum trebuie să le folosească și ce riscă să li se întâmple dacă păstrează, fie și din neatenție, prietenia cu murdăria. Li se va explica influența soarelui și a temperaturii asupra sănătății lor, vor învăța posturi corporale corecte și modul cum să-și folosească trupul pentru a reda, prin mimică și gest, anumite trăiri sau acțiuni.
Iar, pentru că sufletul educației e grija pentru spiritul și starea de bine a copiilor, micuții vor afla, în clasa pregătitoare, ce înseamnă divinitatea și vor fi educați în spiritul moralei creștine. Ei vor învăța să identifice și să exerseze reguli și trăsături ale comportamentului moral-creștin, în situații din viața obișnuită, prin manifestarea unor atitudini de întrajutorare, cooperare și fairplay. De asemenea, vor învăța să identifice sărbători și evenimente cu caracter religios și să le înțeleagă semnificațiile.
Se știe că pruncii adorm mai repede pe fondul unui cântecel de leagăn și nici după ce au mai crescut nițel nu se despart ușor de el, deci muzica nu avea cum să fie omisă din programa clasei pregătitoare. Copiii se vor delecta cu sunete din mediul înconjurător, vor învăța să diferențieze între sunetele vorbite și cele cântate, vor cânta împreună și vor mima mișcările sugerate de text sau vor improviza combinații ritmice, continuând să se bucure și de sunetele emise de jucării sau de cele obținute prin atingerea componentelor capabile de vibrație ale unor instrumente muzicale: coarde, clape, arcușuri.
Prin urmare, în pofida criticilor pertinente, clasa pregătitoare se dovedește a fi, în momentul de față, una dintre cele mai inspirate modalități de a le asigura micuților o tranziție lentă spre standardele învățământului obligatoriu. Ea e complet în beneficiul micilor școlari și avem certitudinea că va influența pozitiv nu doar adaptarea lor la specificul școlii, ci întregul mod de predare-învățare, din actualul sistem de învățământ preuniversitar.